Conacul Archia, moment festiv la împlinirea a 15 ani de la inaugurare

Magdalena Șerban

Promotor turistic al județului Hunedoara, Conacul Archia este o lo­cație cu iz boieresc, în note moderne, ce nu doar că oferă oricui îi calcă pragul bucuria de a-și țese o poveste fru­moasă într-un cadru unic, ci el însuși este o poveste. S-au făcut 15 ani de când a început firul epic, așa că o astfel de aniversare trebuia marcată ca atare. Vineri, prieteni dragi ai familiei Szabo, cei pentru care drumul spre succes nu a fost întotdeauna neted, însă cu determinare, înțelepciune și uneori chiar foarte mult curaj l-au trans­format într-o reușită, au parti­ci­pat la un eveniment dedicat celebrării. O galerie foto a stat mărturie vre­mu­rilor, fiind admirată de cei prezenți.

Au mers pe motto-ul totul sau nimic
Rafinament, atenție la detalii și at­mosferă prietenească, asta a însemnat reuniunea de vineri, de altfel trăsături definitorii pentru familia Szabo și colțul de basm pe care îl dețin. Însă ceea ce puțină lume știe este cum au ajuns să transforme un spațiu sortit pieirii într-un areal de răsfăț. În 1994, Sorin Szabo a cumpărat terenul pe care se află ac­tualul conac. La vremea respectivă, era vorba de o clădire veche și abandonată a unui fost CAP. Dat fiind faptul că nici o bancă nu oferea credit fără o garanție imobiliară, edificiul a fost piatra de temelie pentru obținerea unui împru­mut prin care au deschis o fabrică de confecții. „Aici era un fost CAP. Grajdul era pe jumătate dărâmat, acoperișul stătea să cadă. Noi începeam o activi­tate în care aveam nevoie de un credit de la bancă, dar toți ne cereau imobiliare ca și garanție. Casele noastre nu am vrut să le punem garanție. Am găsit acest grajd, l-am luat. (…) Ne-am dus la bancă să girăm grajdul pentru a face un împrumut, dar ne-au spus că trebuie să fie populat. Ne-am dus în satul Archia și i-am adus pe toți. Am dat o masă și așa că toți au fost prezenți cu tot cu animale în ziua în care au venit reprezentanții băncii. Asta a fost istoria interesantă a acestui loc. Am uitat apoi de el și după câțiva ani am zis să vedem ce mai e pe la Archia. Lăsasem un cioban aici, își ținea oile. Aer curat, zonă frumoasă, așa că am zis hai să investim. Iar Horia trebuie să continuie ce am făcut noi”, a afirmat Sorin Szabo. „În anii 94, familia Szabo era fără serviciu și înființa primele SRL-uri. În 1992, Szabo a venit acasă și a spus că de mâine nu mai merge la muncă, ieșind din poziția de inginer minier. Prima întrebare a fost din ce o să trăim?. A răspuns ceva memorabil, ce a devenit un motto al familiei noastre: și dacă trebuie să împingem vagoane în gară, noi pentru alții nu mai muncim. Prima firmă am făcut-o în 1992, pe care am făcut confecții, următoarea în 2003 ce a fost gândită pentru turism (…) Deși ne-am propus lucruri mici, mereu ne-au ieșit mari”, a povestit Virginia Szabo.

Sorin, Virginia și Horia, gazdele perfecte. Povestea din spatele poveștii
În anul 1998, s-a construit și prima lo­cuință, Vila de peste râu. Motivația, după cum o spun chiar ei, ținea de faptul că existau terenul, fabrica și o echipă, do­rindu-se un petec de relaxare. În 2003, partenerii lor de afaceri din Olanda le-au dăruit un cal, Larava. Descoperind pa­siunea pentru echitație, de la dorința de a-i construi un grajd s-a ajuns la grajduri cu 13 boxe pentru cai și alte 10, afară. Tipic pentru ei. Țintesc puțin, dar nu se lasă până nu obțin acel mult visat. În 2005 au decis să ridice Casa Grădinii. În 2006 și 2007 au vândut cele două fa­brici de confecții și au accesat o finan­țare europeană SAPARD, de 100.000 euro, destinată unei pensiuni turistice mici, mai exact cu 10 camere. Însă au ieșit 15 camere, restaurant și sală de con­ferințe. În timpul construcției, Virginia Szabo și-a dat seama că trebuie să fie un loc special, iar designul era mu­sai să reflecte asta. A cunoscut-o pe Delia Ristovski, designerul talentat care a devenit ulterior fina familiei Szabo și împreună au început să gândească designul actual. Virginia a găsit multe piese de mobilier și decorațiuni de in­te­rior vechi, le-a cumpărat de la oameni care nu le mai foloseau, recuperând o par­te din aceste tradiții pierdute. Au luat naștere Camera Maci, Camera Levănțică, Camerele Pădure, Cai sau Echitație. Camera Tradițional este dedicată bu­nicii din partea mamei, ia de pe perete fiind chiar a ei. Bunicul lui Sorin, Szabo Joszef, a fost sursă de inspirație pentru Camera Transilvan. „Delia Ristovski de atunci era un om reprezentativ în de­signe-ul românesc. Avea 27 de ani și era deja un om matur profesional. Sigur că prima idee a mea și ce am vrut eu pentru acest loc (mie mi-au plăcut anii interbelici, colecționând mobilă veche) a fost să redau atmosfera aceea, dar într-o clădire nouă. (…)”, a adăugat Virginia Szabo, punctând că împreună au dorit să creeze experiențe, mai mult decât un simplu design. Curajul familiei avea să prindă cote maxime, deschizând în plină criză, fără experiență în turism (ambii soți fiind ingineri), iar în primele 4 luni n-au făcut nici un ban. În 2010 au ame­najat piscina și pavilion „Poolside” de eve­nimente, urmate de încă două pavi­li­oane de evenimente Pavilionul „Garden” și pavilionul „Chic”. În 2015 au început un rebranding, iar în 2016 au lansat con­ceptul de ”Conacul Archia pentru Boieri Contemporani”, aducând în prezent stilul de viață al boierilor care își invitau acasă prietenii și partenerii de afaceri. În 2017, efortul comun și constant pri­mește răsplata prin premiul de „Cea mai bună pensiune în stil boutique”, la gala Top Hotel Awards România. În 2019 au lansat Restaurant Carol, dedicat bu­ni­cului pe linie paternă, locație cu valori și tradiții gastronomice ale trecutului.

Revenirea lui Horia acasă, un sacrificiu personal, dar și o onorare a familiei
Dincolo de greutăți, multe întrebări și incertitudini, business-ul a luat avânt. Însă ca orice familie care l-a conceput și implementat, soții Szabo știau că fiul lor, Horia, va pune umărul și pe mai departe. Din 2013, de când s-a întors acasă de la facultate, conacul a început să aibă clienți constanți și s-au făcut pași im­por­tanți pe palierul economic al afacerii, acesta aducând plusvaloare. „În 2006 am plecat la facultate. În 2008 am des­chis conacul în plin vârf de criză, iar toți banii avuți din fabrici, la acea dată nu au mai existat. Când conacul a început să producă bani, deci era oarecum pe zero, părinții mei mai aveau 80.000 de lei în bancă, după ce își vânduseră și asi­gu­rările de viață. Cam acesta a fost înce­putul cu sacrificiu, iar ceea ce a venit din partea mea, ca o mică ură asupra business-ului (acolo am putut să o mut) este că în anul III de facultate a trebuit să revin acasă, terminând ASE-ul la distanță, iar masterul în regim online.
M-am întors în 2 ture. Prin 2009, am stat doi ani, dar nu am reușit să mă adaptez, am plecat înapoi la București și am revenit în 2013. Ce a reușit busi­ness-ul să îmi ofere a fost o platformă în care am putut să mă desfășor, să cresc, să învăț, să negociez, să cunosc oa­meni. Toți turiștii care au venit, vedetele care ne-au călcat pragul, de la toți am învățat. Ideea cu care am venit la Deva a fost că eu nu trebuie să promovez Conacul Archia, ci județul Hunedoara. Dacă jude­țul va avea turiști, la un moment dat, turiștii vor ajunge și la noi”, a transmis Horia Szabo. …și povestea continuă. Detalii despre întregul pachet oferit puteți găsi accesând site-ul https://conacularchia.ro