Cacealma cu… clorofilă

Toamna, pasionaţii de grădinărit iau cu asalt magazinele sau standurile cu flori, plante decorative sau arbuşti de plantat, în speranţa că viitoarele anotimpuri le vor răsplăti eforturile cu miresme deosebite, culori ce le întrec pe cele ale curcubeului sau  cu imagini de paradis.
Din păcate, însă, nu în puţine situaţii, visul cumpărătorului rămâne o dulce iluzie. Plantele, cu tot cortegiul lor de lucrări şi alese îngrijiri, nu ajung să le bucure privirea celor care au investit bani, muncă şi speranţe în ele. Sunt nişte plante “moarte”. După cum ne-a lămurit un horticultor (care a avut şi el astfel de surprize), plantele  nici nu apucă să ajungă în coşul de cumpărături, că ele sunt desevate. Iar, cauzele trebuie căutate în distanţele mari de transport, condiţiile meteo în care se efectuează transportul (fie că se încing sub prelatele camioanelor, fie că ajung aproape de limita îngheţului) şi, nu trebuie neglijat nici acest aspect, timpul  îndelungat de staţionare în magaziile sau pe rafturile magazinelor de profil, unde nu se prea mai îngrijeşte cineva de udarea plantelor sau arbuştilor respectivi. O altă cauză care poate afecta vigoarea sau chiar existenţa plantelor este alternanţa frecventă între cald şi rece. Plantele cu astfel de probleme pot fi recunoscute după aspectul smochinit al vârfurilor acestora. Vârfurile lor sunt stafidite, au o coajă pergamentoasă, iar în momentul în care este zgâriat uşor cu unghia apare aspectul lemnos, fără urmă de clorofilă.
Cumpărătorul mai poate fi pus şi într-o altă situaţie: nu toate plantele sunt ceea ce ar trebui să fie, respectiv, apariţia unei confuzii de loturi de plante sau arbori, generată chiar din sectorul de sortare şi expediere a produselor, ori din cauza căderii etichetelor în timpul manipulării. Şi, uite, aşa  se trezeşte gospodarul nostru că în loc de cais şi-a plantat în grădină un banal corcoduş. (D. Corpade)