Buziaş, staţiunea din Câmpia Banatului

Staţiunea Buziaş, devenită oraş la începutul anului 1956, este situată în partea de sud-vest a ţării, în Câmpia Banatului, la poalele nord-vestice ale Dealului Silagiu, în Depresiunea Buziaşului, la o distanţă de 25 kilometri de Lugoj şi de 34 kilometri de Timişoara. Buziaşul a fost declarat localitate balneară încă din anul 1819.
Scurt istoric
Atestarea documentară a localităţii datează din anul 1369, sub numele de Buzuş şi Bozaş. Se pare că apele minerale de la Buziaş erau folosite încă din vremea romanilor.
Redescoperirea zăcământului hidromineral (apa minerală şi dioxidul de carbon) s-a produs între anii 1796 – 1805, având un rol deosebit de important în evoluţia aşezării, întrucât în 1811 s-a deschis primul sezon balnear organizat, totodată înfiinţându-se Staţiunea Balneară. Valoarea terapeutică a apelor minerale a devenit cunoscută în scurt timp, atât în Ungaria cât şi în ţările vecine, Buziaşul fiind “locul pentru izvoarele cele tămăduitoare şi într-alte stăpâniri cunoscute şi unde oamenii din locuri însemnate şi îndepărtate se adună”.
Tratamentul se va realiza până la sfârşitul secolului al XIX- lea prin cură internă, consumul apei minerale fiind de bază (se tratau anemii, afecţiuni ale aparatului urinar, ale colonului, stomacului, ficatului, ale căilor respiratorii, boli ginecologice, boli de nervi etc). O dovadă a prestigiului de care se bucura staţiunea este vizita făcută, în septembrie 1898, de Împăratul Franz Josef şi moştenitorul tronului, prinţul Franz Ferdinand. Dezvoltarea ulterioară a staţiunii a fost marcată de descoperirea, în anul 1903, a stratului acvifer artezian, ce a permis introducerea tratamentului maladiilor cardiovasculare prin cură externă (băi în apă minerală puternic carbogazoasă încălzită).
Tratamente şi proceduri terapeutice
Buziaşul este singura staţiune de interes naţional din vestul ţării, care are ca profil terapeutic bolile cardiovasculare, folosind în procedurile de tratament factorii naturali de cură.
Este vorba de apa minerală carbogazoasă, folosită în cura externă sub formă de băi cu apă minerală încălzită şi în cura internă de la buvetele din parc; mofetele, emanaţii de CO2 benefice pentru circulaţia periferică; aeroionizarea, concentraţia aerului similară unei altitudini de 1000 m, deşi staţiunea este situată la o altitudine de 128 m, bioclimatul fiind propice pentru tratament şi odihnă.
Tratamentele se fac în cadrul celor două complexe hoteliere , Phoenix şi Parc, care pun la dispoziţie proceduri de tratament ca fizioterapie, kinetoterapie, hidroterapie, haloterapie, terapie manuală, drenaj limfatic, masaj terapeutic, de relaxare, de tonifiere, aplicaţii locale cu ceară de albine, băi galvanice.
Grupele de afecţiuni ce se pot trata aici sunt cele cardiovasculare, neurologice, digestive, afecţiuni renale, circulatorii, beneficiile în urma tratamentelor fiind vasodilataţie, scăderea ritmului cardiac, scăderea tensiunii arteriale, ameliorarea irigaţiei miocardului etc.
Obiective turistice din staţiune
Odată ajunşi în staţiune, trebuie văzută colonada din lemn, o pergolă acoperită, unică în Europa pentru lungimea sa – 510 m, construită în stil turco-bizantin în anul 1875; parcul cu arbori seculari (platanus orientalis-1812), o adevărată oază de linişte şi relaxare este furnizorul unuia dintre factorii naturali de cură; Izvorul Mihai şi Izvorul Iosif; Aleea ionilor negativi; buveta “Izvorul Sănătăţii”; Muzeul Balnear, primul muzeu de acest gen din România şi Biserica Romano-Catolică.