BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii prin târg că un șef de pe la noi se duce la întâlnire cu iubita sa, mai prin locuri înde­păr­tate, prin sate mai pu­țin locuite, ca să nu-i vadă cine nu trebuie. Gurile rele au aflat și acum povestesc că lu­crurile cu cei doi se pe­trec deja de ceva timp și până acum totul mer­ge ca pe roate. Adică oamenii nu au fost des­coperiți, își văd liniștiți de treaba lor și se întorc la oraș ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Idila durează de ceva timp și cei doi sunt în culmea fericirii. Sunt și precauți, așa cum trebuie să fie ci­neva care calcă strâmb, măcar puțin respect pentru cei de acasă. Zvonerii spun că așa e cel mai bine și totul de­curge conform pla­nului.

Povestesc zvonerii pe la colțuri că un an­gajat cu halat alb i-a cerut unei doamne o anumită sumă de bani, ca să-i rezolve pro­ble­ma. Totul bine, femeia a adus banii și a în­cer­cat să-i dea omului, astfel ca nimeni să nu mai vadă acest lucru. Numai că, atâta s-a în­vârtit duduia, că taman când a intrat cineva în biroul omului i-a pus plicul pe masă. S-a fâs­tâcit, s-a scuzat, iar totul a fost cât se poa­te de penibil. Banii au căzut pe jos, femeia i-a luat și i-a băgat în po­șetă și a ieșit. Zvonerii șușotesc că nici nu s-a mai întors duduia cu banii, ci a mers la alt­ci­neva și a discutat din nou despre problema ei. Când e să nu fie, nu e, vorba aia.