BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

O urbe din regiunea cu lămpaşe este negu­ver­nată de o vreme, după ce mai marele ur­bei este de negăsit. Gu­rile spun că şeful loca­lităţii este bolnav, însă nimeni nu vrea să sufle o vorbă. Este atât de bolnav încât nu şi-ar mai putea îndeplini sarcinile de serviciu, dar nu pen­tru că a dat vreo molime peste el. Cârcotaşii spun că omul este la pat din cauză că ar fi dat în pa­tima băuturii, iar vino­vat ar fi un secund cu­noscut că bea de stin­ge. Zvo­narii mai spun că șeful de urbe nu era cunoscut ca amator de licori. Nici la cele mai de soi serbări nu se lungea cu pă­hă­relul. Cum a făcut amicul de pahar să-l convingă să bea de mai să cadă din picioare nimeni nu poate spune, dar este aproape cert că omul stă mai toată ziua cu ”moa­rea” lângă el. Pe la lucru mai dă când și cum, măcar să semneze ce o fi de sem­nat, iar apoi e la pahar.

Un politician care se lăuda că nu va face vreo­­dată pasul către stân­ga, că are con­vin­geri sănătoase, este la un pas să-și dea peste gură. Este adevărat că afirmațiile sale au fost făcute în urmă cu ani și ani, dar cum nimic nu se uită, bârfitorii au și găsit caseta cu pricina. Omul s-ar fi săturat de faptul că nu i se mai dă im­por­tanță în formațiunea în care a activat vreo 15-20 de ani, dar cel mai tare îl doare că i s-a spus că poate pleca și mâine, că oricum nu aduce va­loare organi­za­ției. Bârfi­torii spun că politicianul s-a gândit în primă fază să se re­tra­gă de tot din politică, că oricum este la odihnă de ceva vre­me, dar apoi și-a re­con­siderat deci­zia. Acum ar fi în tra­ta­tive avansate cu ad­ver­sarul de moar­te, pentru o adeziune și un loc câștigător pe listele de parlamentari locali.