BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Zic gurile rele dintr-o localitate de la poalele cetății că un angajat al statului, la o firmă de la marginea localității, ar fi un familist convins cu multe alte înclinații. În afară de pasiunea sa pentru ulei, vaselină și motoare, mai are și spre bărbați, care-i plac din cale afară, mai ales dacă sunt focoși și-l pun la respect. Dacă este să ne luăm după vor­bele arun­cate în piață de bârfitori, omul a simulat că vrea o jună pentru plăceri, când de fapt urmărea un june și s-a și întâlnit cu el. Doar că n-a fost dispus să plă­tească toată con­su­mația, că a considerat că și el e bărbat bine și i-ar face plăcere și par­te­nerului să se iubească cu el. De aici s-ar fi ajuns la o bătaie soră cu moar­tea pe care ar primit-o amorezul. O fi sau nu adevărat, că-l bârfesc colegii invidioși că are succes la muncă, nimeni nu poate spune cu cer­titudine.

Edil supărat nevoie mare pentru că a fost lăsat de căruță. Cârco­tașii din regiunea cu lăm­pașe spun că șeful unei urbe din vestul ți­nutului este foc și pară pe un parlamentar, că l-a făcut să creadă în el și acum l-a lăsat de iz­beliște. Ba chiar îi pre­gă­tește și un contracan­di­dat pe măsură la ale­ge­rile viitoare iar șansele de reușită pentru un nou mandat scad conside­ra­bil. Omul nostru a făcut întocmai ce i-ar fi cerut alesul din orașul înve­ci­nat, adică ar fi direcțio­nat niște fonduri din bu­getul urbei către cine trebuie. Totul a mers bine până când un con­trol al unei instituții de forță l-a forțat pe om să oprească plățile, că nu avansau lucrările și el plătea blana ursului din pădure. Superiorul său a înțeles că el nu face sa­crificii și nu vrea să-și arate bunăvoința și co­la­bo­rarea, așa că l-a tre­cut pe lista de nelegiuți.