BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Dacă unii au patima băuturii și mai dau și pe la lucru cu damful în nasul subordonaților, alții au trecut la plăceri cu totul interzise. Gu­rile rele spun că șeful unui birou dintr-o lo­ca­litate din sudul jude­țului, un tinerel cres­cut în democrație, ar fi mare iubitor de ”le­gale”, iar nu o dată a fost văzut plutind prin biroul său. Cârcotașii sus­țin că omul trage câte o priză oricând are chef, dar asta nu e tot. De multe ori sunt văzuți și amici de-ai săi că se învârt pe la birou, indivizi care împart bucuria prafurilor cu el, dar mai ales îl apro­vizionează. Că o fi sau nu așa, că gura lumii îi vrea răul șefului, ni­meni nu poate spune. Cert este că pe străzi n-a fost văzut, dar e și greu să se întâmple asta întrucât omul este mai tot timpul în tu­rismul său.

Uitat pe funcție de ani de zile, un inspec­tor obligat să se asi­gure că tot ce cum­pără poporul din sudul județului este con­form, a uitat de ce este plătit regește de stat. Gurile rele spun că in­dividul are ca prin­cipală preocupare să bage la teșchereaua sa, nicidecum să-și facă meseria. Degea­ba vin oamenii cu plân­geri peste plân­geri la instituție, că toate-s soluționate în favoarea co­mer­cian­tu­lui. Bârfitorii spun că omul primește de la fiecare mare lanț de magazine câte o soldă lunară pentru a în­chide ochii la nereguli, iar asta-i ne­mul­țu­meș­te pe consumatori. De isprava inspectorului au auzit și șefii lui mai susțin zvonarii, dar nu au luat măsuri împo­triva lui.