BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Șef dezinteresat ori sub­ordonați incompe­tenți? Asta se întreabă o întreagă comunitate care descoperă de la o zi la alta că urbea intră sub stăpânirea tâlharilor. Dro­­gați care umblă liberi pe străzi, tâlhari care fac vic­time săptămânal, in­terlopi ce se răfuiesc pe străzi, totul întregește ta­bloul unei localități stă­pânite de rău. Oamenii se așteptau la o reacție ra­pidă a celor care sunt plătiți să intervină, să vadă cum sunt săltați de băieții cu cagulă, să le mai tempereze elanul. Gurile rele spun că len­toarea ar avea un motiv, respectiv că șeful se pre­gătește de pensie și nu mai are controlul insti­tu­ției. Alții susțin că se pune la cale o acțiune de amploare, iar până acum s-au urmărit mișcările ne­legiuiților. O a treia pă­rere ar fi că subordonații care-și știau meseria au cam plecat din sistem iar răcanii nu știu cum să ac­ționeze în stârpirea ră­ului.

I-au dat prostului func­ție și au regretat amar­nic. Gurile rele spun că într-o urbe cu lămpașe a rămas un serviciu fără con­ducător. Subor­do­nații și-au ales prin vot un interimar, până când vor cădea de acord cine să fie uns șef. Colegul lor părea că e ca apa sfințită, așa că s-au decis că e alegerea perfectă. Doar că individul era un lup în blană de oaie. Văzut cu funcție, omul n-a stat pe gânduri și a trecut la fapte susțin bârfitorii, adică și-a turnat toți con­tracandidații la superior. Cârcotașii mai spun că a descris cu lux de amă­nunte cum colegii lui fen­tează munca, fac pa­ran­ghelii în timpul progra­mu­lui ori șutesc din avu­tul comunității, activități la care și el fusese păr­taș, dar a avut grijă să se scoată. De isprava lui s-a aflat imediat iar acum colegii săi se feresc de el ca dracu de tămâie.