BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Mai mulţi șuți fac pră­păd într-o urbe din vestul regiunii cu lămpașe, iar cei care ar trebui să le vină de hac se fac că plouă. Cârcotașii spun că băieții n-au nici un chef să se ia la trântă cu băieții fugăriți de peste hotare de pandemie. Așa că, în loc să înregistreze plân­ge­rile, mai bine duc mun­că de lămurire cu pă­gu­biții să renunțe la ele. Bunurile furate sunt va­riate, dar cea mai mare tre­cere o au băuturile scumpe. Gurile rele spun că unul dintre păgubiți a fost călcat de 20 de ori într-o singură lună, iar cum la fiecare trecere i s-a luat de pe raft câte o sticlă, la final a înregistrat o pagubă destul de mă­ri­cică. De fiecare dată s-a dus cu CD-ul și plângerea la lucrători, dar a avut parte de negocieri și po­vestiri. Bârfitorii spun că omul nu s-a lăsat înduple­cat, fapt care i-a cam exasperat pe cei abilitați să rezolve problema. Și au rezolvat-o! I-au spus să vină cu toate plânge­rile o dată pe lună, să fie mai ușor la întocmirea unui singur dosar, plus că nu-și mai pierde nici el timpul și nici ei.

Prosperitate suspec­tă pentru un directoraș de la poalele unui munte, după ce în ograda sa au apărut niște căbănuțe frumoase din cale afară. Omul ar fi trebuit pen­si­onat, însă este ţinut pe funcție pentru că se des­curcă să alimenteze con­turile protectorilor săi indiferent de starea com­paniei. Pe lângă plo­coane, omul reușește să-și pună și el deoparte, lucru care nu face alt­ceva decât să arate că este un manager bun. Bun la ciordit dacă ne uităm la starea econo­mică a societății la care este încadrat. Revenind la prosperitatea sa, spun cârcotașii că a agonisit totul doar din procentul cerut unor manglitori ce ”vizitau” perimetrul so­cie­tății. Gurile rele spun că omul le percepe o taxă modică, dar cum sunt cu duiumul, când trage linie se adună o sumă frumușică.