BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Daţi cezarului ce este al cezarului! Bine, în si­tua­ţia de faţă nu este vor­ba de Cezar. Spun bâr­fi­torii avizaţi că în sudul ju­deţului nostru, într-o urbe nu se mişcă o singură hârtie dacă un funcţionar nu-şi primeşte ”zeciu­ia­la”. Omul este de multă vre­me uitat într-un ser­vi­ciu public şi decide cine şi câtă avere are, cât tre­buie să primească ajutor de la stat pentru avere şi stabileşte hotare. Cârco­taşii spun că nu se os­te­neşte să rezolve nevoile oamenilor dacă nu este re­compensat cum se cu­vine. Să adăugăm şi im­portantul fapt că are o leafă babană, dar nu este suficient. Gurile rele mai spun că de ceva vreme şi-a stabilit o sumă fixă pen­tru serviciile prestate, a­dică vreo 2.000 de lei pentru o ştampilă. Dacă ai nevoie de mai multe pa­rafe suma se nego­cia­ză, dar este cert că se plea­că de la minim. De isprava lui s-a mai şuşotit şi în trecut dar n-a ajuns zvonul şi la superiori.

Sânge proaspăt într-o instituţie de sănătate din regiunea cu lămpaşe. Schim­barea nu este de bun augur, din păcate. Bâr­fitorii susţin că postul ocu­pat de tată în insti­tuţie va reveni fiicei, în acest sens fiind făcut pla­nul de ceva vreme iar aju­toare au fost colegii de partid, adică superiorii pe linie de muncă. Dacă este să dăm crezare vorbelor care circulă printre an­ga­jaţii instituţiei, tatăl a tras sfori şi a cheltuit o avere pentru a-şi lăsa plodul pe un post recompensat re­geşte. Gurile rele spun că planul său a fost dat pes­te cap de faptul că odras­la a avut alte preocupări o perioadă în loc carte. Cum banul rezolvă şi ne­ştiinţa, totul s-a terminat cu bine. Nu la fel de bine va fi pentru cei ce vor în­căpea pe mâna junei nepricepute, dar asta este o altă poveste asu­pra căreia ne vom apleca la vremea potrivită.