BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Mare hărmălaie la o uzină dintr-o zonă în care nu mai există nici măcar un purtător de lămpașe. Gurile rele spun cu tărie că s-a dat o petrecere de po­ves­te după ce s-a bifat un obiectiv – e drept, im­pus de alții, finanțat tot de ei, că doar nu era să pună uzina banii. Nu că ar fi avut de unde… Câr­cotașii mai șoptesc că la tăierea de pan­glică trebuia să so­seas­că și un pește mare de la București, cu titlu și epoleţi ad­mi­nistrativi, numai că n-a mai apucat să urce dea­lul spre petrecerea cu panglică. Asistența, pregătită cu „muzică ambientală”, plăcinte, grătare și pălincuță, a stat cu ochii pe drum până când cineva din alaiul invitatului a dat de veste că îl așteaptă de pomană. Cum masa era deja întinsă, dirigui­torii uzinei n-au mai stat pe gânduri, au pus discursurile în cui și s-au omenit fără fan­fară, că doar nu era să strice mâncarea pen­tru că nu a venit șeful.

Niște edili din cea mai micuță localitate de la vestul regiunii cu lămpașe sunt iarăși la fundul sacului. Gurile rele zic că în pușculița urbei n-au rămas bani nici de scobitori, da­ră­mite pentru alte pre­ten­ții edilitare. Pro­ble­ma mare cea mai mare este că nici de pe la alții nu mai pot cere ceva ca să acopere măcar ne­cesarul pentru lefuri, curățenie și lumină. Câr­cotașii zic că două sunt motivele pentru care portofelul e gol și scârțâie: pe de o parte, bruma de bani a fost cheltuită „strategic” pe diverse proiecte nu tocmai utile, iar pe de altă parte, nu prea e­xistă afaceri prin zonă care să pompeze im­po­zite, căci cine să vină să investească într-o urbe îmbătrânită rău.