Alexandru Ioan Cuza şi Unirea Principatelor Române, în paginile revistei „Cosânzeana” din Orăştie

Ziua de 24 ianuarie prilejuieşte oma­gie­rea personalităţii lui Alexandru Ioan Cuza şi a actului istoric al Unirii Princi­patelor Ro­mâne din anul 1859, unul dintre paşii de­cisivi în constituirea României moderne.
Odată ales domnitor al ambelor ţări române, în 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a întreprins o susţinută acti­vi­tate diplomatică şi politică pentru recu­noaş­terea şi consolidarea unirii, şi, mai ales, a promovat o serie de re­forme ce erau imperios necesare pentru mo­der­­ni­zarea şi progresul ţării. Printre reformele înfăptuite pe parcursul celor şapte ani de domnie (1859-1866) se numără cele pri­vind îm­pro­prietărirea ţăranilor, seculari­za­rea ave­rilor mănăstireşti, obligativitatea şi gratuitatea în­văţământului primar, insti­tui­rea unui sis­tem fiscal modern, promul­ga­rea codului civil şi al celui penal, organi­za­rea armatei na­ţionale, organizarea ser­vi­ciului poştal, înfiin­ţarea universităţilor din Iaşi şi Bu­cureşti, înfiinţarea, la Bucureşti a Muzeului Naţional de Antichităţi, a So­cietăţii de Ştiinţe Naturale, a Şcolii Naţio­nale de Arte Frumoase etc. Aceste reforme, inspirate de modele din ţările dezvoltate din Occident, dar racordate la realităţile lo­cale, au propulsat noul stat printre reali­tă­ţile lumii moderne de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Către această nouă ţară erau îndreptate inimile românilor ardeleni, aceştia privind cu speranţă înfăptuirea unirii celor două prin­cipate române, şi cu admiraţie pe ar­tizanul unirii, Alexandru Ioan Cuza.
Menţionări referitoare la Unirea Prin­cipa­telor Române şi la domnitorul Alexandru Ioan Cuza se află şi în revista orăştiană „Cosân­zeana”.Textele îl înfăţişează pe Cuza ca pe una dintre cele mai importante personalităţi istorice ale românilor, fiindu-i apreciate eforturile de modernizare a ţării, iar cea mai însemnată realizare a sa este socotită unirea celor două ţări române, prin care a creat „o ţară singură şi fru­moa­să, România liberă de azi”. În paginile ace­le­iaşi publicaţii este semnalată şi apariţia unor tipărituri referitoare la Unirea din 1859, dar şi despre viaţa şi activitatea dom­nitorului Alexandru Ioan Cuza, cărţile cu aceste subiecte fiind considerate o lec­tură folositoare şi necesară care „împros­pă­tează toată istoria în mintea generaţiei de azi”.
După Unirea de la 1 Decembrie 1918, Con­siliul Dirigent a hotărât ca Ziua Prin­ci­patelor Române să fie marcată oficial în şco­lile ro­mâneşti din „Transilvania, Banat şi Păr­ţile Ro­mâ­neşti din Ungaria”, aşa cum merita „cel din­tâi pas spre unirea deplină a nea­mului nostru”, în acest sens fiind emisă o cir­culară în 13 ia­nuarie 1919. (Dr. Georgeta Deju, şef-serviciu Secţia de Istorie şi Artă a MCDR Deva)