Alba Iulia, oraşul Marii Uniri

Alba Iulia este unul dintre oraşele cu cea mai bogată istorie din Transilvania. Municipiul Alba-Iulia este situat pe malul stâng al Râului Mureş, la confluenţa dintre râurile Ampoi şi Sebeş, şi are populaţia de 58.600 de locuitori. Aşezat în podişul Transilvaniei, Alba Iulia este vegheat de Munţii Apuseni şi de Carpaţii Meridionali cu vestitele vârfuri, Pătru şi Şureanu. Municipiul Alba Iulia este strâns legat de trecutul său istoric, fiind considerat „Capitală de suflet“ a naţiunii române, datorită evenimentelor marcante ce au avut loc în oraşul din inima Transilvaniei.
Ce trebuie vizitat în Alba Iulia
Cetatea Alba Iulia este simbolul oraşului, fiind cea mai importantă construcţie bastionară de tip Vauban din România. Construită între 1716-1735, după planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fortăreaţa impresionează prin arhitectura bogată în fresce şi statui, dar şi prin numărul de porţi de acces, în număr de şase. Din cele şase porţi s-au mai păstrat până în zilele noastre doar trei în formă inţială, Poarta I, III şi IV, iar din poartă îi se mai păstrează doar stâlpii laterali. Poarta a III-a este cea mai importantă cale de acces a Cetăţii, asigurând intrarea în fortăreaţa propriu-zisă. Intrarea impresionează prin bogăţia sculpturilor: scene de luptă, arme, steaguri, trofee şi blazoane. La această poartă are loc în fiecare zi, la ora 12.00, schimbarea gărzii.
Catedrala Reîntregirii, cunoscută şi sub numele de Catedrala Încoronării, constituie expresia artistică a unităţii noastre naţionale realizată prin actul din 1918. Edificiul, construit între anii 1921-1923, are formă de cruce grecească înscrisă, cu un pridvor deschis. În interior, se pătrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unităţi de boltire în segment de arc de cerc, un naos îngust şi altar. Ansamblul este dominat de un turn – clopotniţă, înalt de 58 m, terminat în formă de cupolă sprijinită pe coloane. Aici se află sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia.
Catedrala Romano-Catolică a fost construită în secolul XIII şi este cel mai valoros monument al arhitecturii medievale timpurii din Transilvania, îmbinând armonios elementele romanice cu cele gotice. Edificiul a fost conceput ca o basilică cu trei nave, transept cu trei abside semicirculare, turn peste careu şi două turnuri pe latura de vest, adăugându-se ulterior două nave în zona transeptului. În interiorul catedralei se află sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, alături de cele ale fratelui său, Johannes Miles, a fiului său mai mare Ladislau şi cele ale reginei Isabella şi a fiului său, Ioan Sigismund.
Muzeul Naţional al Unirii se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din România, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific. Muzeul este adăpostit în Clădirea Babilon din 1968, care prin bogăţia plastică a faţadelor, reprezintă cel mai important monument de arhitectură romantică din oraş. La origine clădire cu destinaţie militară, clădirea Babilon a fost construită între 1851-1853.
Sala Unirii este o clădire simbolică, adânc intrată în conştiinţa poporului român, ca loc al înfăptuirii unuia dintre cele mai grandioase acte din istoria sa: Unirea de la 1 Decembrie 1918. În această sală, a avut loc adunarea celor 1.228 de reprezentanţi ai românilor din Transilvania, care au decis unirea cu România în memorabila zi de 1 Decembrie 1918. În sala principală sunt expuse în original documentele unirii şi steagurile cu care delegaţii din întreaga ţară au venit la marea unire. Expoziţia este organizată în fosta clădire a Cazinoului militar situat în faţa intrării principale a Muzeului Unirii.
Statuia lui Mihai Viteazul a fost realizată în bronz de către sculptorul Oscar Han (1968) şi este amplasată în faţa Palatului Princiar. În spatele statuii ecvestre se află un basorelief, în lungime de 6,20 m şi o lăţime de 3 m, care-l reprezintă pe Mihai Viteazul primind omagiile celor trei ţări române unite.
Obeliscul din faţa porţii a III-a a cetăţii, ridicat în anul 1937, din iniţiativa „Astrei“ şi cu contribuţia populaţiei, închinat memoriei conducătorilor răscoalei de la 1784-1785. Realizat din granit, la baza acestuia se afla o celulă simbolică, în partea de est o Victorie Înaripată ţinând în mână o cunună de lauri, iar în partea de vest, un basorelief reprezentându-i de Horea, Cloşca şi Crişan.
Monumentul Custozza şi Monumentul Losenau, ridicat în 1853, în memoria colonelului Ludwic von Losenau, căzut în lupta împotriva trupelor conduse de generalul Bem, se află în parcul din faţa Universităţii I Decembrie 1918. În acelaşi parc, spre Sala Unirii, se mai află un monument în formă de mic obelisc împrejmuit cu lanţuri grele intercalate de ghiulele de tun. Monumentul a fost dezvelit în 1906 în amintirea soldaţilor şi ofiţerilor din Regimentul 50 infanterie din Alba Iulia, căzuţi în bătălia de la Custozza în timpul războiului austro-italian din 1866.
Palatul Principilor se află în apropiere de Catedrala Romano-Catolică. Construit în secolul al XV-lea, Palatul a avut rolul de reşedinţă a principilor Transilvaniei, fiind modificat şi extins în secolele al XVI-lea–al XVII-lea. Iniţial, clădirea a avut drept destinaţie reşedinţa Capitoliului romano-catolic, fiind locul unde se redactau şi se autentificau acte. Din secolul al XVI-lea, a fost reşedinţa princiară, iar pentru o perioadă de 11 luni, în anii 1599 şi 1600, edificiul a servit ca reşedinţă a voievodului Mihai Viteazul.