Vălișoara: Stop incendierii miriștilor!

Magdalena Șerban

Cu toate că de multe ori practicile agri­cole tradiţionale se dovedesc foarte utile, câteodată există şi excepţii. Una dintre astfel de uzanţe practicate de vreme în­de­lungată, ce s-a dovedit a aduce mai multe ponoase decât foloase, este arderea miriş­tilor. Conducerea comunei Vălișoara face apel la respectarea legii, rugând cetățenii să țină cont de prevederi, dar mai ales de riscuri.

Nu se merită!
„Vin cu un memento și readuc în atenția locuitorilor comunei faptul că arderea miriş­tilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum şi a vegetaţiei pajiştilor permanente este interzisă, iar fermierii care au solicitat plăţi directe în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin riscă sancţiuni care vizează reducerea sau chiar excluderea de la plată. Mai mult de atât, incendiile de vegetaţie us­cată se pot propaga la locuinţe, anexe gos­po­dăreşti, depozite de furaje, păduri etc., peri­clitând viața oamenilor și provocând daune materiale. Rog atenție, deoarece în cazul realizării igienizării terenurilor prin ardere este obligatorie obţinerea acceptului de la Agenţia pentru Protecţia Mediului și a permisului de lucru cu focul, de la primărie, impunându-se urmarea cu strictețe a mă­surilor și regulilor de apărare împotriva in­cen­diilor. Nerespectarea acestei prevederi legale se sancţionează cu amendă contra­ven­ţională a cărei cuantum este cuprins între 3000 – 6000 lei pentru persoane fizi­ce, respectiv între 25.000 – 50.000 lei pen­tru persoanele juridice. Legea stipulează că protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop nu se ard miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul auto­ri­tăţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor pu­blice comunitare pentru situaţii de urgenţă. Haideți să respectăm legea cu toții, nu fiecare cu legea lui. Există o vorbă din bătrâni și ca de fiecare dată, dovedește înțelep­ciu­nea din popor: unde e lege nu-i tocmeală” a fost apelul lansat de primărița din Vălișoara, Camelia Bedea (foto).

Mai mult rău decât bine
Legat de consecințe, dincolo de cele legis­lative, se poate observa că doar în ultima lună, incendierea a câteva zeci de gospodării din mai multe zone ale ţării, precum şi a sute de hectare de culturi a lăsat oamenii cu miriştile curate, dar i-a curăţat şi de case, viitoarea producție, animale sau alte bunuri. Pe lângă pericolul pe care îl aduc flăcările, în mod direct, această practică vine la pachet şi cu alte rele. Trebuie înţeles că solul este un organism viu, nu doar un substrat mineral. În sol trăiesc bacterii, râme şi alte organisme, care îl fac roditor. Pe când focul le distruge. Dacă sunt incendiate, substanţele organice din resturile vegetale nu mai sunt restituite solului, prin putrezire. Toate acestea, la un loc sau separat, conduc la degradarea sigură şi ireversibilă a solului. Astfel, fe­no­menul de deşertificare, care se face deja puternic simţit şi în România, este amplificat. Asta duce la transformarea câmpiilor în zone aride, pe care culturile nu mai au nici o şansă să se dezvolte, chiar şi irigate fiind.