Valea Jiului, prea săracă pentru colindători

Dana Istudor

Colindătorii „profesionişti”, veniţi an de an din sudul ţării în judeţul nostru, pentru a aduna câţiva bănuţi cu care să treacă mai uşor peste iarnă, ocolesc în acest an Valea Jiului.

Patronii au pus lacăt la firme
Străzile oraşelor din Valea Jiului erau animate în această perioadă, spre deliciul localnicilor, de zeci de colindători veniţi din zona Olteniei, care vedeau în această zonă o sursă bună de a aduna bani pentru familiile lor. Anul acesta, însă, arterele sunt pustii, după ce colindătorii au ocolit zona îndreptându-se direct spre centrul judeţului. Oamenii spun că n-au mai rămas în Valea Jiului, după cum obişnuiau în anii trecuţi, deoarece mulţi patroni la care mergeau să colinde şi-au pus lacătul pe afacere, iar oamenii au mai puţini bani şi nu-şi mai permit să primească „Ursul”, „Capra“ sau „Steaua”.
„Am început direct din Haţeg cu colindatul, pentru că în Valea Jiului nu am mai avut la cine să mergem. Afacerile merg rău. Nici chiar patronul unde ne cazam noi în săptămâna cât stăteam în Vale nu a mai putut să ne primească. Am venit la Haţeg, unde stăm până marţi şi apoi mergem la Deva, unde este mai bine. De acolo scoteam în fiecare an banii, dar ne opream în Petroşani, unde aveam mulţi prieteni. După Deva, mergem spre vest, la Arad, pentru că se colindă până în ianuarie ”, spune Andrei Răducanu, şeful unei cete de colindători. 

„Ajunge o cameră cu un pat pentru trei”
Tânărul are 29 de ani şi este pentru al şaselea an în judeţul nostru, de sărbători. Spune că îi place zona şi oamenii, dar are un regret mare. Nu a putut sta şi în Petroşani, măcar pentru două-trei zile. „La Deva şi Arad este treabă serioasă, dar şi competiţia este mare. Vin grupuri de colindători din toată ţara. Acolo sunt foarte mulţi bogătaşi, care vin de sărbători din străinătate şi facem bani buni. Nu stăm foarte mult, dar câştigăm cât pentru toată Valea Jiului la un loc. Secretul este să îmbini colindul lăsat de moşi cu versuri mai actuale” mai spune Răducanu.  Astfel, „Capra“ în varianta tinerilor are un nou stil, mai pragmatic. „Ţa-ţa-ţa, căpriţă-ţa, scoate leul, nu mai sta“. Se fac câteva repetiţii înainte de-a porni la drum, dar cel mai important e să te ţină gura, să poţi zbiera toată ziua, pe frig, zăpadă ori ploaie. Pentru o zi de muncă, un colindător se alege de pe stradă cu 200-300 de lei. O parte din bani se duce pe gazdă, pe camera închiriată pe timpul nopţii, dar nu foarte mulţi, pentru că „o cameră cu un pat pentru trei persoane ajunge”.

Mai săraci de la un an la altul
Colindătorii regretă că lumea e din ce în ce mai săracă. „Mulţi ar vrea să ne dea ceva, dar când duc mâna la portofel, văd că nu prea au ce. Oamenii nu mai pot renunţa la un leu aşa uşor cum era odată. Acum, cu banii aceştia îşi cumpără o pâine, dar, chiar şi săraci, oamenii sunt bucuroşi să ne vadă şi să ne primească în casele lor”, spune un alt colindător, Mircea Gutaie. Tradiţia spune că fiecare familie care primeşte colindători în casă va avea parte în noul an de sănătate, belşug şi împlinirea dorinţelor, iar acesta este un motiv bun pentru mulţi să-şi deschidă uşa pentru colindători, fie ei şi „profesionişti”.