Un întreg oraş din Valea Jiului trăieşte pe caiet

Maximilian Gânju

Sute de familii dintr-o fostă localitate minieră din Valea Jiului trăiesc de pe o zi pe alta, după ce unica lor întreprindere, mina Aninoasa, a fost închisă. În lipsa unor alternative, oamenii pleacă rând pe rând, din oraş.

Pe străzile Aninoasei, întâlneşti câte un bătrân care are norocul să fi muncit la mină. Pensia este îndestulătoare, chiar dacă ar putea să fie şi mai mare, aşa că îşi permite să stea la taifas cu alţi ortaci. Doar bătrânii mineri au scăpat oarecum de grija zilei de mâine. „Vă spun sigur că Aninoasa nu mai are viitor şi va rămâne un sat fără câini pentru că tendinţa este să se distrugă tot, nu să se realizeze ceva. De când s-a închis mina, n-au făcut un loc de muncă măcar”, spune Gheorghe Adalbert, miner pensionat. Viaţa acestor oameni înseamnă să se împrumute de la o lună la alta. Îşi cumpără mâncarea pe datorie de la cele patru chioşcuri alimentare şi chiar şi piaţa şi-o fac tot pe caiet. Maria este singurul comerciant din piaţa oraşului şi recunoaşte că dacă nu şi-ar da marfa pe datorie, ar fi în faliment în doar câteva zile. „Este sărăcie mare, dacă vinzi pe zi de 70 de lei este foarte bine. Le dăm şi-i aşteptăm să primească ajutoarele sociale ca să-şi achite mâncarea. Aşa e în fiecare lună. Vin şi cumpără un kilogram de cartofi, o ceapă sau jumătate de kilogram de fasole”, spune femeia. Îşi aminteşte de vremurile când mergea mina, cum în câteva ore, rămânea fără marfă.