Un exces de bun-simţ

Dacă tot se bat doi prezidenţiabili pe un slogan, atunci, daţi-mi voie să remarc nu faptul că al treilea câştigă (asta se va vedea), ci că lui i se potriveşte de minune.
Să fim bine înţeleşi – nu mai aştept minuni economico-politice-sociale. M-am lecuit în 2005, la un an după ce l-am votat pe Traian Băsescu. Am fost supărat, prin 1992, când a câştigat Ion Iliescu, m-am bucurat, când în sfârşit, în 1996 a câştigat Emil Constantinescu, am umblat kilometri pe străzile Devei, apoi, în 2000 l-am votat pe Iliescu, să nu iasă Vadim Tudor, iar în 2004 m-am bucurat cu şampanie că a câştigat Băsescu.
Gata cu marile bucurii politice prezidenţiale, e timpul să mă maturizez, nu? Alţii au decis să nu se mai ducă la vot, fiindu-le lehamite. Ei, chiar un asemenea gest de indiferenţă civică nu voi face, votul e un drept pe care nu am de gând să-l ratez. Dar să mărşăluiesc noaptea pe străzi, nu! Băsescu m-a dezamăgit în aşa hal, încât mai bine să fiu circumspect şi să mă bucur ulterior.
Iar cel căruia îi atribui bunul-simţ este Klaus Johannis. În vremuri din astea, să accepţi să fii premier nu e chiar cel mai uşor lucru posibil. Premier refuzat sistematic de un preşedinte căpos, e chiar frustrant (mai puţin frustrant decât în cazul lui Lucian Croitoru, dar totuşi…). Şi totuşi, Klaus Johannis rămâne extrem de politicos, calculat, rezervat în declaraţii, nici entuziasmat, nici excesiv de dezamăgit. Nu se hazardează vorbind la nesfârşit, ca Boc, nu speculează, e chiar neamţ. Să fim bine înţeleşi – nu-l consider un panaceu, un om providenţial, care va pocni din degete şi mecanisme germane ne vor scoate din criză. Dar, pare o garanţie de seriozitate şi asta înseamnă mult. A ştiut până acum să-şi aleagă echipa, mă refer la echipa sa de la Sibiu. Nu poţi reuşi fără echipă profesionistă să transformi oraşul în principala destinaţie culturală din România. Mă gândesc că va şti să aleagă şi o echipă guvernamentală.
Sunt convins că dacă Traian Băsescu ar fi pariat şi el pe seriozitatea lui Johannis, ar fi avut de câştigat. Aşa, a mai ratat un prilej de a face altceva decât scandal.