Trăiască lupta pentru pace!

Chestia asta cu reforma perpetuă, promovată de un Traian Băsescu ce o anunţă cu voce apocaliptică şi cu toată morga de care este în stare, mă exasperează. Reformă. Asta auzim de 20 de ani încoace. Imediat după căderea lui Ceauşescu, am aflat că statul trebuia reformat. Logic, ne-am spus, doar vom trece la comunism şi vom trăi ca-n RFG. Pentru cei care nu ştiu, RFG însemna Republica Federală Germania. S-a transformat RFG în Germania şi noi eram foarte departe de traiul promis – reformele erau bineînţeles dureroase şi de fapt, încă nu începuseră. Începuse, prin 1994, o inflaţie galopantă, de se scumpea pâinea săptămânal.
A venit Ciorbea la putere şi am aflat că era momentul începutului reformelor amânate de PDSR, devenit ulterior PSD. Aşa că Ciorbea a început reformele. Pe lângă inflaţie, a apărut o nouă expresie – disponibilizarea la cerere, cu plăţi compensatorii. Plăţi compensatorii care te ţineau doi ani acasă, pe bani destul de buni, fără să fie nevoie să faci mare lucru. S-au închis combinate, mine, fabrici şi uzine. A crescut şomajul, s-a dezvoltat sectorul privat, dar tot nu am ajuns să trăim, nici ca în RFG, nici măcar ca în RDG (Republica Democrată Germană, pentru nostalgici sau pentru cei care nu ştiu că până în 1990 au existat două Germanii).
Venit la putere pe fondul unei puternice contestări a regimului Constantinescu şi a reformei Ciorbea, Adrian Năstase nu a reangajat minerii, oţelarii sau constructorii de camioane. Dimpotrivă, a declarat că vor continua reformele, dar mai uman etc., etc. Ce-i drept, parcă-parcă, în acest moment, oamenii au început s-o ducă mai bine. Salariile au crescut, au apărut investitorii mai serioşi, supermarketuri şi hypermarketuri, leasinguri şi credite doar cu buletinul, care au explodat în vremea lui Tăriceanu şi… Băsescu, care era preşedinte şi nu vedea nimic rău în asta. Ba chiar dimpotrivă, după cum s-a văzut, şi-a făcut un titlu de glorie din creşterea nivelului de trai, după 14 ani de reforme.
Când să ne bucurăm, aflăm că sunt necesare alte reforme ale statului românesc, evident, reforme de substanţă.