Strategii de comunicare

Poţi găsi lucruri amuzante chiar şi pe vremuri de criză. Unul dintre ele este analiza modului în care comunică partidele pe la televiziuni.
Este evidentă schimbarea strategiei de comunicare, în special din partea PDL, partid a cărui imagine a fost grav afectată, atât de susţinerea legilor referitoare la tăierea pensiilor şi salariilor, cât şi a celorlalte măsuri de austeritate. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, asocierea acestor măsuri total impopulare (venite după omisiuni deliberate şi recunoaşterea omisiunilor) cu „greii” partidului, mă refer aici la Videanu, Berceanu, Udrea a dat o lovitură dură credibilităţii PDL şi guvernului Boc. Acel „mi-am făcut vila din puţinul care a fost”, spus de Videanu despre căsoiul său de la Snagov l-a făcut aproape indezirabil pe magnat. Discutând cu unii şi cu alţii, m-am amuzat auzind că s-au reţinut cu greu să nu arunce cu ouă în ecranul televizorului, când apărea Videanu.
Aşa că acum, garda de „comunicatori” s-a schimbat. Apare un domn Ialomiţianu, cu o figură bonomă, acea figură tipică de activist care nu iese din vorba partidului şi nu are opinie. Cu un zâmbet blajin, apără guvernul faţă de tot ceea ce i se impută, bine sau rău. A fost retrasă garnitura care producea rău de mare când apărea, dar e greu să aperi ceva asemănător cu prestaţia guvernului Boc, indiferent cât de bun comunicator ai fi.
Nici în teritoriu, lucrurile nu stau prea bine. Au succes oamenii politici (la PDL mă refer), care nu pot fi asociaţi la modul habotnic cu partidul, cei care şi-au păstrat cumva latura umană şi nu o afişează ostentativ pe cea de activist de partid obedient. Ce-i drept, nici nu prea mai au cum se justifica.
La PSD, Victor Ponta şi Dan Şova rămân cele mai credibile voci. Vorbesc de cei care apar foarte des, nu de cei cu apariţii sporadice. Dan Şova pare să întruchipeze un alt fel de om politic, iar Victor Ponta încearcă să capitalizeze spre stânga greşelile unui guvern ce s-a declarat de dreapta. Reuşeşte o dublă lovitură. Fără a se distanţa de PNL, prezintă stânga politică drept speranţa din 2012.
La PNL, Crin Antonescu este persoana care comunică cu adevărat. Printre alţi câţiva fără veleităţi, Alina Gorghiu face figură distinctă, pentru că a învăţat să vorbească fără a folosi sloganuri de partid. Oamenii aşteaptă soluţii şi de aceea au câştig de cauză cei care reuşesc să transmită mesaje dublate de o competenţă care se ghiceşte în spatele declaraţiilor.
Voi încheia spunând că la acest moment, UDMR are o garnitură redutabilă de comunicatori, din păcate, ceea ce vor să spună este minat de ceea ce trebuie să susţină.