Se strânge laţul războiului

Volodia Macovei

Numai spiritele comode, excesiv odihnite mai cred, în acest moment, într-o detensionare elegantă a situaţiilor din marile zone de conflict din Europa Răsăriteană şi Orientul Mijlociu. Cum era de aşteptat, lucrurile au scăpat de sub controlul marilor jandarmi, iar NATO, Rusia, combatanţii din ţările arabe – subsumaţi apelativului „terorist” la grămadă, fără distincţie, pe principiul că oricine este împotriva intereselor marilor puteri, nu poate fi onest în aspiraţiile sale -, combatanţii anti-Kiev, se află acum într-un melanj urât, care pune lumea deja la foc viu.
În Irak, ţară pustiită şi dezorganizată, după intervenţiile americano-aliate, războiul e în toi, iar SUA face acum declaraţii stupide, cum că nu s-ar băga în mocirla pe care au generat-o, dar trimit întăriri militare în zonă, „pentru orice eventualitate”. Iranul se bagă în conflictul din Irak, călcându-şi pe sentimentele anti-americane în mod ciudat.
Siria rămâne un teritoriu al fierberii de lungă durată, parcă imitând starea fără de sfârşit din conflictul israeliano-palestinian.
Mult mai aproape de beregata noastră, în Ucraina, nimic nu pare să prefigureze instalarea unui climat de dialog, care să stingă focul aspru aţâţat în ultima vreme. Rusia s-a ţinut de promisiune şi, după eşecul negocierilor de la Bruxelles, a tăiat complet alimentarea cu gaze a Ucrainei, revendicând datoriile uriaşe neonorate de Kiev, dar şi lipsa unui acord în privinţa unui nou contract de furnizare, cu alte condiţii şi preţuri. În acelaşi timp, situaţia din estul Ucrainei rămâne la limita de explozie, fără soluţii vizibile.
România nu se lasă intimidată de nimic şi de nimeni şi, în stilul caracteristic – de infantilism geopolitic, diplomatic – lansează doar imaginea unei ţări fără probleme cu gazele naturale, chiar dacă numai „pe următoarele şase luni”.
Faptul că ţeava de vest, dinspre Ungaria, e sub concesiune rusească, iarăşi nu emoţionează guvernul de la Bucureşti, mult mai preocupat de forţarea unor pomeni electorale în perspectiva alegerilor prezidenţiale din toamnă.
Aşadar, în toată această mare fierbere, doar noi suntem cu zâmbetul pe buze. Ferească Dumnezeu să ne piară!