Şcoala pusă-n cui

Simularea evaluării naţionale a scos la iveală nivelul jalnic de pregătire al elevilor din întreaga ţară, iar judeţul Hunedoara a ieşit mototolit rău, între ultimele 12 judeţe, cu o medie puţin peste 44 la sută. Acum, sigur, se toarnă cenuşă în cap cu găleata, dar asta nu înseamnă nimic şi nu dă dram de speranţă că lucrurile se vor îndrepta curând.
Rezultatele de la această simulare confirmă un lucru bine ştiut: tot ceea ce s-a făcut în sistemul românesc de învăţământ, în ultimii 24 de ani, este prost. E simplu să faci declaraţii prin care să explici că elevii sunt vinovaţi, că nu se mai implică, nu-i mai interesează şcoala, nu mai vor să pună mâna pe carte. E simplu, dar şi departe de realitate.
Din 1990, până acum, sistemul de învăţământ românesc a fost prins în capcana unor repetate şi rareori isteţe modificări şi reforme. De la an la an, de la ministru la ministru, dascăli şi elevi au fost prinşi într-un tăvălug de reguli mereu noi, astfel încât a devenit aproape imposibilă stabilizarea unui parcurs de învăţare şi examinare inteligibil, pe termen lung, care să permită pregătirea din timp pentru etapele şcolare.
Planurile de învăţământ au fost mereu schimbate, până au năucit întreg sistemul. Modificări importante s-au făcut şi în 2001, şi în 2003, şi în 2004, şi în 2005, şi în 2009, iar specialiştii spun că aceste schimbări nu au avut un rol stabilizator, ci numai au încurcat mereu lucrurile.
Ţinem minte că atunci când s-a pus în practică examinarea elevilor la un nivel mai omenesc, nu la limita inferioară, a fost o adevărată tragedie naţională, mai ales la examenul de bacalaureat. A fost un experiment dur, dar rezultatele lui ar fi trebuit să aducă o schimbare radicală, găsirea unor soluţii care să reaşeze învăţământul românesc pe principii serioase. Din nefericire, soluţia găsită a fost aceea de a reduce nivelul de examinare, pentru a mări procentele de promovabilitate.
Dacă suprapunem aceste neinspirate decizii peste salarizarea umilitoare a cadrelor didactice, obţinem exact ceea ce avem acum: un învăţământ submediocru, lipsă de preocupare pentru activarea unor soluţii viabile, delăsare şi asaltul incompetenţei în multe locuri.
S-au anunţat inspecţii şi analize la sânge în şcoli. Şi ce se va rezolva, când problemele nu sunt punctuale, ci generale? Ca de obicei, mai nimic.