România, o ţară categoric interesantă

Pierre Caille este proprietarul unui BMW ultimul răcnet. Spun asta ca să vă daţi seama că omul e cu dare de mână şi nu-şi petrece vacanţele în grădină, din lipsă de bani. Ba dimpotrivă – călătoreşte, în fiecare an, câte 12-15 zile. E din sud-estul Franţei, a lucrat la Paris şi crede că Parisul e cel mai frumos oraş din lume, dacă faci abstracţie de parizieni. Parizienii… hm, nu are o părere prea bună despre ei. L-am întâlnit la o pensiune din Normandia, unde el a stat două zile. Era cu soţia. Simpatic, volubil, a dorit să ştie de unde suntem. I-am spus că din România.
Aaaa, a replicat energic, în stilul francezilor, aş vrea să vizitez România. Sunt pasionat de călătorii şi de zona central-europeană. Am văzut Slovenia, Cehia, Slovacia, Croaţia, Muntenegru şi Ungaria. Ungaria mi-a plăcut în mod deosebit, Budapesta este un oraş extraordinar. Doar că… au o limbă atât de grea, nu înţeleg nimic din ea şi din păcate, cei cu care am încercat să vorbesc nu ştiau nici franceză şi nici engleză. La Debrecen, de exemplu, nu am înţeles pe nimeni şi  nimeni nu m-a înţeles. Cu toate astea, sunt oameni calzi, veseli şi foarte primitori. Aş avea ce să văd în România?
Ne-a venit apă la moară. Critici în ţară faţă de mentalităţi, proastă-creştere şi nepăsare, i-am recomandat cu căldură România, având grijă să-i spunem că nu sunt autostrăzi. Nu de alta, dar nu care cumva să vină omul o dată şi să nu-şi dorească apoi să  mai calce pe la noi, pe motiv că a fost dezinformat. S-a interesat concret ce ar putea vedea, pentru că planul de vacanţă pentru anul viitor părea pentru el din ce în ce mai clar – România…! I-am spus de Nordul Moldovei, Valea Prahovei, Braşov şi Sibiu, Sighişoara şi Maramureş, dar nu am uitat de propriul judeţ – aveam la noi fotografii şi pliante, i-am arătat Castelul Corvinilor (spunându-i că sperăm să-l avem oaspete la Festivalul „Opera Nights” de anul viitor…), Cetatea Devei, i-am povestit de cele două Sarmizegetuse, de virşlii şi ţuica de Brad şi de bisericile din Ţara Haţegului, de Retezat şi de multe altele. Mi-a dat adresa lui de e-mail, cu rugămintea de a-i recomanda un traseu pentru două săptămâni, obligatoriu cu cazare la pensiuni agro-turistice. Vrea să cunoască ţara apropiindu-se de oamenii ei, nu doreşte hoteluri unde relaţionezi strict profesional.
Mi-am dat seama, o dată în plus, că nu spoturi cu Nadia, Hagi sau Năstase îi fac pe oameni să ne viziteze ţara, cu atât mai puţin logouri cu frunzele din Grădina Carpaţilor, ci prezentări inteligent făcute–faţă de Occident, suntem diferiţi, avem majoritar o altă religie, altfel de monumente, suntem o zonă de sinteze ciudate, fericite sau mai puţin fericite, între Orient şi Occident. Fundamental europeni, am fost puternic influenţaţi de est, chiar şi în Transilvania. În definitiv, din partea noastră de lume, suntem capătul Uniunii Europene. Poate că grădina Carpaţilor nu înseamnă, simbolic, mare lucru. Dar, dacă le spuneam că la noi se sfârşeşte Orientul şi începe Europa, parcă era mai clar…