Partidele mici sunt cheia politicii hunedorene mari

  Volodia Macovei

După ce am încercat să prezentăm situaţiile în care se află puterea şi opoziţia, în judeţul Hunedoara, o ultimă analiză politică din această serie este dedicată formaţiunilor mici, impactului prezumtiv al acestora în viitoarele alegeri, cu câteva scenarii posibile, şi unei concluzii generale. Precizăm că e vorba de o analiză bazată pe studiul unor rezultate, tendinţe şi evoluţii, nu pe date din declaraţiile politicienilor sau sondaje locale.

Dreapta „mică” e mai calificată
Este evident că dezinteresul pentru colaborarea cu partidele mici poate fi extrem de nociv pentru oricare din marile formaţiuni politice româneşti. Pentru început, să notăm că, potrivit estimărilor noastre, organizaţiile partidelor mici din judeţ pot oferi partidelor mari 5 – 9 procente pentru stânga, ceea ce ar da spaţiu de respiraţie unui PSD mergând pe picioarele lui, şi 7 – 12 procente, pentru dreapta, ceea ce ar da o şansă de refacere a dreptei tradiţionale, cu o poziţie sănătoasă.
Oferta de stânga, pe zona „sateliţilor politici”, e mai mică decât cea de dreapta, dar se compensează prin poziţia încă puternică a PSD. Stânga atrage PC şi PP-DD, plus câteva organizaţii socialiste de buzunar, dar are suport şi din zona PRM, unde echilibrul a devenit fragil.
Oferta organizaţiilor mici de dreapta este mult mai consistentă şi mai calificată politic, ea cuprinzând Forţa Civică, Noua Republică şi Mişcarea Populară, plus ce a mai rămas din PNŢCD. Numai că această ofertă, pe lângă faptul că e a unei alcătuiri eterogene de orgolii şi interese, nici nu prea are de cine să fie acceptată, PDL şi PNL jucând jocuri diferite şi menţinându-şi o aroganţă nejustificată de forţa politică individuală. O variantă de coagulare a dreptei ar fi doar cea prin „depunere atomică”: un nucleu Forţa Civică – Mişcarea Populară, realizabil, care să negocieze, nu foarte uşor, apropierea de Noua Republică, alianţa rezultată încercând apoi cuplarea, efort cumplit, cu PDL. O reuşită de acest fel ar deveni extrem de atractivă pentru un PNL chinuindu-se într-un USL tremurând din toate încheieturile.

Unii trag tare, alţii dorm
Social-democraţii hunedoreni ar trebui să fie foarte atenţi la ofertele şi negocierile din dreapta politică locală, pentru că scenariul de mai sus, cât pare el de irealizabil acum, se poate concretiza cu o viteză foarte mare, dacă se pun de acord interesele tuturor părţilor. Iar acel moment poate fi letal pentru PSD, dacă acesta rămâne sprijinit numai în toiagul liberal.
PSD are nevoie de PC, cât ar fi el de mic şi cam şubred ca imagine în ultima vreme, şi are nevoie de siguranţa unei colaborări, dacă nu cu PP-DD şi PRM la un loc, măcar cu primul dintre ele.
În acest moment, dinamica de creştere a câtorva organizaţii de formaţiuni mici este impresionantă, cea mai activă fiind Forţa Civică, urmată de Mişcarea Populară şi, la ceva distanţă, Noua Republică, ce nu şi-a găsit încă formula de acces la electorat, poate şi datorită mesajului cam tehnicist. Fără dinamică, chiar cu un regres, sunt organizaţiile hunedorene ale PRM, PC şi PNŢCD, acestea preferând, probabil, să se lipească înainte de alegeri, decât să muncească acum.

Stânga stă mai bine, dacă nu o ucide USL
O concluzie generală a analizei noastre, poate folositoare ca bază de previziune pentru viitoarele alegeri, găseşte două limite între care structura politicii hunedorene se poate reordona. Astfel, în varianta cea mai slabă, PSD-ul hunedorean, cu foarte mici ajustări, se poate stabiliza la aproape 40 de procente, PNL la 21 de procente, PDL la 12 procente şi PP-DD, rămas în joc, la 8 procente, celelalte formaţiuni împărţind restul. La limita superioară, atrăgătoare teoretic, dar aproape imposibil de realizat, din cauza orgoliilor şi intereselor individuale, PSD, cu ajustări serioase, ar urca la peste 46 la sută, cu posibilitatea de a polariza stânga extinsă până spre 52 de procente, iar dreapta extinsă, care ar readuce firescul politic, recuplând PNL cu PDL şi formaţiunile de dreapta mici, ar marca un scor foarte bun pentru Hunedoara, ce s-ar apropia de 40 de procente.
Evident, există şi o variantă optimist-temperată, în care PSD s-ar deştepta şi ar realiza că peste 40 de procente, cu o politică de alianţe post-electorale isteaţă, ar asigura recredibiliza rea social-democraţiei şi o relansare, iar PNL şi PDL şi-ar spăla rufele în familie şi ar porni la refacerea dreptei, străduindu-se să urce procentele cât mai aproape de stânga, pregătindu-şi, de asemenea, politica de alianţe. Dar PNL pare să nu simtă nevoia de a-şi apropia formaţiuni mici, deşi e de intuit că, dacă va rămâne singur, va primi o lecţie usturătoare chiar de la propriul electorat, mulţi liberali hunedoreni fiind în continuare dezamăgiţi de pactul cu PSD.
Global, singurul factor de incertitudine, ce poate afecta în special cota de piaţă politică a PSD, este gradul în care guvernarea USL reuşeşte să dezamăgească electoratul în următoarea perioadă.