Păreriştii n-au expertiză, experţii nu au charismă…

În urmă cu câteva zile, unul dintre comentatorii constanţi ai editorialelor mele folosea o expresie nostimă: „noi, păreriştii”! Făcea trimitere la comentariul general, despre varii aspecte, fără o expertiză anume. Acelaşi comentator mi-a dat un răspuns elegant când am replicat destul de acid, răspunzând că nu chiar toate speculaţiile reprezintă doar un dat cu părerea. În fond, are şi ludicul rolul său.
Ceea ce vreau să spun însă este că extinderea comentariului legat de „părerişti” are logica sa. Mă uit şi eu la diverse emisiuni care speculează la nesfârşit – nu mai este cazul să le nominalizez, le cunoaşteţi mai bine decât mine. Uneori e amuzant, alteori este frustrant, situaţia impune nişte evaluări ale unor persoane care vorbesc în cunoştinţă de cauză, dincolo de evidenţe şi de posibile interpretări facile, în cheie politicianistă şi ideologizantă.
Invitaţi simpatici glosează însă în manieră băşcălioasă, acolo unde am dori să ni se spună clar ce ne aşteaptă. E un haos teribil, în opinia mea. Ba recalculăm, ba nu o mai facem, ba cresc pensiile, ba scad, ba modernizăm spitale, ba le închidem. În realitate, administrarea unei ţări trebuie să fie şi coerentă, nu doar un joc al întâmplării, în care totul pare pompieristic.
Doar că foarte rar vin oameni care ştiu ce vorbesc despre un anumit domeniu. A-l dezaproba pe Băsescu pentru ceea ce se întâmplă e una – nu pot să spun că actuala guvernare excelează în performanţă, nici că Băsescu este un etalon pentru un preşedinte al României mileniului III. Dar una este să mi-o spună Mircea Badea, oricât ar fi el de simpatic, şi alta economistul Dan Voinea, care poate face analize mult mai coerente. Sau Radu Soviani, un alt exemplu. Sau Daniel Dăianu, sau experţi în drept constituţional, care ştiu ce pericole poate ascunde o lege pentru alegerea primarilor insuficient elaborată, sau trecerea heirupistă la un parlament monocameral, sau fel de fel de concentrări ale puterii în mâinile unui grup de oameni ce par să deţină adevărul absolut.
Doar că o parte din cei citaţi nu ştiu să facă show. Sunt mai calmi, mai profesionali. Cei care fac show nu au destulă expertiză însă. Iar Pierre Bourdieu, pe care l-am mai citat, spunea că politica la televiziune nu e politică, e televiziune.
Iar oamenii de televiziune nu încearcă să găsească o cale de mijloc, că scade ratingul. Informarea populaţiei? Hm… ăia care înţeleg oricum se informează singuri, ceilalţi sunt masa de manevră.