Păi cum să nu fure ouăle…?

Cu vreo câţiva ani în urmă, am citit o chestie simpatică, nu mai ştiu dacă am scris de ea sau nu, nu mai ştiu nici unde şi nici cine a spus-o, ca să pot cita exact. Ideea este că respectivul se exprima cam aşa (citez din memorie): „dom’ne, în România asta, până şi dinozaurii au fost pitici…!“ Dinozaurii pitici ne fac însă interesanţi şi atrag în egală măsură savanţi şi hoţi.
Contactat telefonic de un redactor de la Radio România Internaţional, pe tema Geoparcului dinozaurilor „Ţara Haţegului”, am fost întrebat la un moment dat, în ce condiţii se poate vizita şi cât este taxa de intrare în parc. Mi-am dat seama că are impresia despre acest geoparc impresia că ar fi un fel de grădină zoologică, în care în loc de animale vii, poţi vedea schelete de dinozauri, fie ei şi pitici. I-am explicat că nu este vorba despre o împrejmuire sau ceva asemănător, că nu există taxă de intrare şi că în general, dacă nu eşti cu cineva care să te însoţească şi să-ţi explice puţin „contextul”, geoparcul poate să pară un loc ca oricare altul. Jack Horner, consultantul ştiinţific al regizorului Steven Spielberg pentru filmul „Jurrasic Park” (a fost la Sânpetru în 1994) poate că-şi dă seama din prima despre ce este vorba, dar un vizitator obişnuit, în nici un caz.
Cele relatate ieri în presă, referitoare la posibilitatea de a trafica fosile preistorice provenite din geoparc, se înscriu într-o spirală a ignoranţei şi neglijenţelor imediat-postdecembriste. Totul a început odată cu reforma agrară, cea prin care primul regim Iliescu dădea ţăranilor înapoi câte două hectare de pământ. Pe de o parte, normal. Pe de alta, unii dintre ei s-au trezit că sunt împroprietăriţi, pe lângă pământ, cu oase de dinozauri sau ruine romane (vezi cazul de la Sarmizegetusa, unde omul are în grădină ruinele capitalei imperiale Ulpia Traiana…). Apoi, unii au realizat că lotul primit ar putea să le aducă foloase, nu neapărat agricole, ci şi paleontologice. Nu a existat, la vremea aceea, o preocupare reală în a categorisi terenurile şi a evita astfel de situaţii nedorite. Starea de fapt s-a perpetuat, fiind realmente greu de reparat. Cum să-i iei omului terenul înapoi? Cum să-i explici că din raţiuni ştiinţifice, să vândă statului? S-a încercat şi soluţia asta, tot la Sarmizegetusa, dar preţul a crescut brusc peste capacitatea statului sau a unor instituţii muzeale de a cumpăra terenurile bogate în vestigii arheologice.
Nu-i deci de mirare că apar vânzători de fosile sustrase din geoparc. Egiptul mişună, de mii de ani, de astfel de traficanţi. Omul nu poate vinde terenul, dar un oscior-două tot găseşte el, dacă-i priceput şi norocos, şi mai face un ban.
Ca şi în alte cazuri, o rezolvare globală nu se poate găsi, totul e prea încurcat.

P.S. Tot în legătură cu pui, dar nu de dinozauri. Vă voi da un link pentru un text pe care l-am citit ieri pe un blog. Am râs cu lacrimi. Iată linkul: http://www.dailycotcodac.ro/ 2010/02/anxietatea-puiului-de-gaina/