Oamenii care râd

Îmi povesteşte un cunoscut că a fost în Statele Unite. Ceea ce l-a impresionat cel mai mult, este un aspect oarecum banal, cu care noi suntem familiarizaţi, pentru că a devenit un lait-motiv – faptul că străinii, occidentalii în special, zâmbesc în cele mai multe situaţii în care relaţionează cu ceilalţi. Uneori, îi acuzăm că sunt falşi, că zâmbetul este parcă lipit de faţa lor, dar scăpăm din vedere că este preferabil să ţi se zâmbească, chiar şi profesional, decât să ai în faţă un om încruntat. Pe de altă parte, se spune că obişnuinţa este a doua natură, prin urmare, zâmbeşti azi, zâmbeşti mâine şi cu timpul, zâmbeşti pentru a oferi celuilalt un semn de politeţe, de serviabilitate şi amabilitate. Poate să pară un fapt minor, dar tocmai asta ne deranjează de multe ori, un ospătar sau un vânzător încruntat.
Exact asta a remarcat şi cunoscutul meu, faptul că în vizita lui din Statele Unite, toţi oamenii îi zâmbeau. Indiferent unde se ducea, ce făcea, nu neapărat pentru că era prezentat oficial, dar şi pe stradă, l-a frapat aparenta bună-dispoziţie a trecătorilor. Mi-a spus că s-a simţit bine, că i s-a indus o stare de optimism.
Când am părăsit pentru prima dată România, în 1993, la întoarcerea în ţară m-a frapat un anume fel de tristeţe, zugrăvit pe feţele conaţionalilor mei, îngrijorare, supărare chiar. Nu pot să le bag de vină, viaţa, atunci şi acum, era şi este grea. Generaţiile de sacrificiu nu se mai sfârşesc, tinerii nu mai au nici un reper într-o ţară preocupată să supravieţuiască.
Chiar în timp ce scriu aceste rânduri, am deplina confirmare a justeţii lor. Sora mea, devenită bucureşteancă, îmi spune cât de mult au înrăit lumea aceste măsuri de austeritate. Nu solidaritate, ci individualism. În timp ce experienţele precedente (chiar şi cea românească, în ultimii 10 ani de comunism) au demonstrat că prin solidaritate, greutăţile se depăşesc mai uşor, cei 20 de ani de tranziţie au distrus şi bruma de întrajutorare care ne-a mai rămas.
A doua confirmare, venită în urmă cu jumătate de oră din partea cuiva de la Finanţe publice. „Sandule, oamenii sunt toţi încruntaţi, nimeni nu mai zâmbeşte, parcă ne pregătim de înmormântare…”