O ţară fără guvern

Volodia Macovei

De câtva timp, ceva săptămâni, datorită unor dispute politice penibile, România nu are guvern. Adică, n-o mai guvernează nimeni. Domnul Ponta, presupus prim ministru, nu are capacitatea să reformeze guvernul după înţelegerile, multe neştiute, din USL.

La ce spectacol ne uităm noi acum?
Nu mai există, în asemenea bătălie a aroganţelor, nici un interes pentru problemele ţării. Singura, marea, nerezolvată problemă este cea a orgoliilor. Crin Antonescu a simţit nevoia unui duş reconfortant de adulaţie. Şi au venit, inclusiv cei care nu-l iubesc, şi l-au pupat în poponeaţă. Deşi prestaţia lui ca preşedinte al PNL este lamentabilă. Dar nu era momentul pentru un tărăboi intern.
De cealaltă parte, PSD are cel mai slab lider din istoria proprie. Şi cel mai slab prim ministru din istoria proprie. Şi cea mai slabă guvernare din 1989 încoace. Pentru a nu fi înţeles greşit, proasta guvernare înseamnă câteva lucruri simple: nici o decizie în favoarea cetăţeanului, multe decizii împotriva cetăţeanului şi a nivelului său de trai, şi mai multe decizii în favoarea clienţilor politici. Incredibil, în condiţiile în care majoritatea politică este de filiaţie social-democrată.
Nici nu mai are importanţă cine are dreptate. În condiţiile în care guvernul este handicapat, instabil, ce importanţă mai are ce face? În situaţia în care prim ministrul ţării nu ia nici o decizie de vreo două săptămâni, în condiţiile în care guvernul nu funcţionează, în condiţiile în care Victor Ponta are o problemă în a accepta pretenţia liberală referitoare la Iohannis, în condiţiile în care executivul este lăsat în formaţie incompletă, cum ar putea să meargă amărâta asta de ţară? Este evident că tot ce se întâmplă nu are legătură cu cetăţeanul român, cu interesele sale. Tot ce se întâmplă acum demonstrează dependenţa violentă, rapace, grosieră a politicienilor români de propriile lor interese. Nimeni, în politica românească, nu are treabă cu poporul. Toţi sunt încremeniţi în propriile buzunare.