Sarmizegetusa Regia, documentat (I)

Foarte bine că dl. Emil Boc a venit la Sarmizegetusa Regia. Nu-l suspectez de rele intenţii. Numai că problema merită privită din unghiuri multiple.
Firitiselile cum că e primul demnitar care vizitează Sarmizegetusa Regia sunt ploconeli inutile. Mulţi români au vizitat locurile istoriei noastre, fără să fie prim-miniştri. Emil Boc era liber să vină la Regia, unde s-a „jucat” un capitol pe care-l numesc esenţial în istoria României. Deşi sunt critic cu starea de lucruri din ţara mea, am vizitat (chiar de mai multe ori) mănăstirile din nordul Moldovei, Maramureşul, Sighişoara, mănăstirile semnificative ale lui Mircea cel Bătrân, Peleşul sau Branul, Braşovul sau Mărăşeştiul, Timişoara şi Clujul, ca să nu mai vorbesc de cele din apropierea noastră, Densuş, Ulpia Traiana, pe lângă multe altele. O parte din cei ce comentează despre Sarmizegetusa nu au văzut-o, sunt convins, niciodată. Probabil că dacă nu era incidentul cu parcarea prost făcută, nu ajungea premierul nici acum la Sarmizegetusa Regia.
Apoi, remarca în legătură cu drumul mai bun pe vremea dacilor a fost o glumiţă ieftină. Dacă Emil Boc ar fi fost premierul unei ţări perfecte, mergea. Dar pe lângă drumul ăla, pentru care guvernul nu a dat niciodată nici un leu, sunt multe aspecte extrem de negative în România. Probabil şi pe vremea dacilor se trăia mai bine pe aici, prin spaţiul carpato-danubiano-pontic… Iar Traian a durat drumuri mai trainice, unele rezistă şi acum, pe lângă Simeria.
Acum, despre Sarmizegetusa. Unii înalţi responsabili culturali, care sunt foc şi pară pentru parcarea făcută prosteşte, fără avize, nu erau nici pe departe la fel de revoltaţi cu ani în urmă, când se petrecea un lucru infinit mai grav – anume, jaful sistematic al siturilor dacice. Detectoarele de metale funcţionau în plin, iar acum, statul român plăteşte bani grei pentru a recupera ceea ce i s-a furat de sub nas. Cum spuneam, unii dintre revoltaţii de acum erau atunci în funcţii.
Parcarea aceea nu a făcut decât să atragă atenţia (după câte tentative de a atrage oficial atenţia!) – probabil şi din considerente electorale, că de, altfel nu se poate – asupra stării de lucruri de la Sarmizegetusa Regia. Îmi amintesc că Vladimir Blilinsky, al cărui zel depus pentru apărarea patrimoniului este lăudabil, era încântat şi după prima sa discuţie cu Teodor Paleologu, proaspăt uns atunci ministru al culturii, într-unul din guvernele Boc. Apoi a fost crunt dezamăgit, şi tot aşa şi în continuare, pentru că iată ce scria în nr. 7 (aprilie 2011) al revistei „POLIticS&Media”, număr care se intitulează exact aşa: „Ale cui sunt cetăţile dacice?”: „Acelaşi ministru care promitea marea cu sarea (de data asta e alt ministru, mai recent, n.a.) la descălecatul său în Cetatea lui Decebal, dintr-o dată, a devenit ezitant şi foarte puţin transparent, motivându-şi atitudinea cu motive puerile sau chiar penibile. Acela a fost semnalul că eternii trepăduşi din Ministerul Culturii îşi făcuseră treaba aşa cum şi-au făcut-o de mulţi ani încoace. Adică, minţind. Ei sunt aceia care de ani buni, au instaurat un stat în stat în acest minister, guvernând după propriile interese.”
În editorialul următor veţi vedea ce s-a făcut, ce trebuia făcut şi veţi deduce ce se va face.