O naţie de Durkheimi, Heideggeri şi Friedmani

Nenea ministru Remus Pricopie, cu care ne-a pricopsit Victor Ponta, este, de departe, printre cei mai năstruşnici miniştri USL, ideile sale abramburite făcând deliciul oamenilor întregi la minte. Pe mine, însă, mai degrabă mă sperie. Omul acesta nu are nici o strategie de propus, nu vede în învăţământul românesc decât o groapă de nisip unde se poate juca în voie cu lopăţelele primite de la premier, el însuşi amator de astfel de preocupări.
Ultima năzbâtie a lui Pricopie este o ofertă şcolară tulburătoare, că altfel nu ştiu cum să îi spun, dedicată elevilor din clasele primare şi care va putea fi folosită chiar din anul şcolar ce stă să înceapă, 2013-2014. Aşadar, nenea ministru, că, vorba aceea, la aşa înţelepciune nu-l pot vedea decât ca pe un nene sfătos, propune trei discipline opţionale, care pot fi predate micuţilor din clasa pregătitoare până în clasa a IV-a: Educaţie pentru societate, Filosofie pentru copii şi Educaţie financiară! Aleluia, nene Pricopie!
În condiţiile în care, de la an la an, gradul de alfabetizare al elevilor e în prăbuşire abruptă, în condiţiile în care, după 12 ani de şcoală, foarte mulţi absolvenţi nu pot rosti coerent şi scrie inteligibil în limba română, nenea Pricopie vrea să genereze un potop de Durkheimi, Heideggeri şi Friedmani autohtoni chiar din ciclul primar. Păi, nenea ministru, chiar în titulatura acestor discipline există trei termeni ce provoacă indigestie teoretică şi oamenilor mari, dar copiilor între 6 şi 10 ani: societate, filosofie şi financiar.
Într-un comunicat al Ministerul Educaţiei chiar se explică, uşurel, ce se doreşte a se vârâ în mintea copiluţilor: elemente de conduită moral-civică şi aplicare în contexte de viaţă, cum se rezolvă o problemă, susţinerea unui punct de vedere, dar şi „educarea consumatorului şi dezvoltatea receptivităţii pentru domeniul financiar”.  Eu cred că nenea Pricopie nu e aşezat integral, dacă aşa vede redresarea educaţiei în România. Eu mă aşteptam să introducă câteva discipline care să-i înveţe pe elevi de ce e important să rosteşti şi să scrii toate cuvintele necesare într-o propoziţie, sau cum se citeşte, de la cap la coadă, o carte cu poveşti sau de ce trebuie să spui „bună ziua” şi de ce nu e bine să-ţi trânteşti colegul cu capul de bancă. Dar, deh, ce ştiu eu?