Nu suntem stăpâni pe soarta noastră…!? (VII)

Iată prezentarea unei alte părţi a raportului despre România, scris de dr. George Friedman, directorul executiv al companiei de expertiză internaţională STRATFOR.
„Am discutat două alternative strategice cu oficiali şi presa din România. Una a fost un Intermarium – o alianţă, poate în cadrul NATO, între România, Slovacia, Ungaria, Polonia şi Bulgaria. Foarte interesant, un oficial a subliniat cooperarea foarte bună, pe plan militar, cu Ungaria şi discuţiile dintre România şi Polonia. Cât de serioase sunt ele şi cât de departe vor merge în contextul NATO, îmi este încă neclar şi poate mă voi lămuri mai bine la Varşovia.
Planurile militare sunt una, mijloacele necesare pentru a le realiza, alta. România nu poate cumpăra acum avioane de luptă. Sunt trei variante: Grippen-ul suedez, Eurofighter-ul franco-german şi avionul american la mâna a doua F 16. Problema este că România nu are bani pentru nici unul din aceste avioane, dar nici nu-mi este clar dacă aceste măsuri de apărare sunt strict necesare. Americanii pot asigura acoperire militară în multe moduri, iar dacă avioanele F 16 ar conta, ele nu ar rezolva cele mai presante probleme militare ale României. Din perspectiva mea, crearea unei forţe mobile pentru a securiza frontiera de est este ceea ce îi trebuie României. Alternativa pe care am auzit-o este că vor fi cumpărate nave pentru a bloca prezenţa navală rusească în Marea Neagră. Dar dacă ţara are probleme în a cumpăra 24 de avioane, atunci navele ies din discuţie.
România îşi gândeşte strategia de apărare din perspectiva NATO – pe de o parte, planificare, nu implementare, pe de altă parte crearea de dispozitive sofisticate, care însă ar putea lăsa aspecte de bază descoperite. Este diferenţa dintre a pune pe hârtie planuri elaborate de specialişti şi capacitatea reală de a apăra o ţară.
Marea Neagră este o parte critică a realităţii româneşti, iar creşterea puterii Turciei face sistemul de relaţii foarte interesant. Turcia este a patra ţintă de export a României şi unul dintre partenerii care importă din România mai mult decât exportă. Le-am explicat românilor că este este un mare noroc al Turciei faptul că nu a fost admisă în Uniunea Europeană. Economia turcă a crescut cu o rată anuală de 12 la sută în primul trimestru din 2010 şi merge bine de ani de zile. Turcia devine un motor economic regional şi spre deosebire de Germania, Franţa şi Italia, oferă oportunităţi pentru România. În plus, este o forţă militară serioasă, care nu caută să se confrunte cu Rusia şi deci, nu riscă nimic. Turcia a adoptat o strategie de colaborare tip 360 de grade cu toate ţările. Şi cum Turcia este un membru NATO, la fel ca Slovacia, Ungaria şi Polonia, nu este nici o incompatibilitate pentru o strategie dublă între Intermarium şi Marea Neagră. În acest moment, sunt compatibile. E o ironie a soartei că România a ieşit de sub stăpânirea otomană, dar astea sunt vecinătăţile şi opţiunile. (va urma)