Nedeile din comuna Lelese îi aduc acasă pe copii şi nepoţi

Magdalena Șerban

Aşezările din Pădurenime păstrează încă atmosfera pitorească a deceniilor trecute. Nedeia în Ținutul Pădurenilor este cea mai importantă sărbătoare de vară a fiecărei familii, dar şi a întregii comunităţi. La Lelese, e una dintre cele mai apreciate modalităţi tradiţionale de reunire a neamului și a tuturor celor care s-au născut în această vatră etnotfolclorică. Aici, duminicile nu sunt doar zile de odihnă, ci păstrează simboluri adânc înrădăcinate care se transmit intergenerațional. Sunt legi nescrise și reguli de aur care nu lasă să se știrbească patrimoniul cultural definitoriu al zonei.

Puterea miracolului. Gătiţi în costume populare, oamenii vin să se roage
,,Nedeile noastre încep în fiecare an la 6 săptămâni după Paști și nu facem ra­bat de la tradiții. Pe vremea lui Ceau­șescu au fost întrerupte, iar din 2004 au fost reluate. Fiecare sat e cu nedeia lui. Le organizăm în aer liber, fiindcă vine foarte multă lume și e ne­voie de spa­țiu. Regula nedeii este du­minica, ținută după vechiul calendar pre­creș­tin. Așa era și pe vremuri. Prima oară se mergea la biserică și după, se vorbea de distracție. Nedeile reprezintă obicei precreștin su­prapus ul­terior peste ca­len­darul creștin. Când s-au făcut bi­se­ricile creștine, s-au fă­cut cu hra­mul a­propiat în care fie­care sat avea săr­bă­toa­rea. Așa că nici­odată, do­uă sate vecine nu au săr­bă­toa­rea în a­ceeași du­­mi­ni­că. Nu se suprapun. Nedeia e ziua între primăvară și vară, deci înainte de în­ceperea recoltării, când tot satul merge în mijloul recoltei și se roagă pentru aceasta. În țarină. Lumea venea și pe timpuri cu toate neamurile din sa­te­le vecine, mergeau cu toții în țarină, se rugau pentru o bună recoltă, bles­te­mau tot ce în­seamnă dăunători și apoi se în­tâl­neau toți, undeva în centrul sa­tu­lui și acolo se distrau, jucau și se termina totul cu poves­te. Doar că nouă ne-a rămas în cap ideea că nedeia în­seam­nă doar să joci. Atât. Ba am vă­zut că unii fac ne­deie la Cră­ciun, ori sâm­băta. E ca și cum pe vre­mea lui Cea­u­­șescu se fă­cea joia ti­ne­retului. E o săr­bă­toare a du­minicii și o duminică spe­cială pentru fiecare. Nu e bine să se piar­dă exact esențialul, să fie exclusă ru­găciunea și să se rămână doar cu dis­tracția. Unde mai e simbolistica? Unici­ta­tea? De exemplu, la Lelese e dumi­nica după Rusalii, duminica mare. Sâm­bă­ta ne adunăm pe acasă, ne vedem unii cu alții, duminica mergem la bi­se­rică și de acolo, împreună cu preotul ieșim să ne rugăm în țară, facem in­clu­siv partea de bles­tem împotriva dău­nătorilor, venim a­casă, mâncăm și ne adunăm în centrul satului, la căminul cultural, la joc. Ţi-e drag să vezi satele aşa pline de voie bună şi sper ca aceste obiceiuri să le ducem mai departe”, a spus primarul din Lelese, Ciprian Achim (foto).