Mircea, fă-te că lucrezi…

…şi nu băga în seamă ceea ce e val şi va trece ca valul.
Nu îl cunosc pe Mircea Dinescu şi deci nu mi-aş permite să mă adresez lui la per tu. Dar am reţinut celebrul îndemn din data de 22 decembrie 1989, când acea mână de entuziaşti care intraseră în studiorile Televiziunii române nu ştiau ce să facă, cum să se prezinte publicului şi recurseseră la acel „Mircea, fă-te că lucrezi…”.
Pentru cei de vârsta mea, Mircea Dinescu a însemnat speranţă. Ana Blandiana, Doina Cornea, Silviu Brucan, Andrei Pleşu, Florin Iaru şi alţi câţiva au fost oameni care au îndrăznit să se împotrivească dictaturii, altfel decât prin bancuri politice. Oameni care au avut de suferit, urmăriţi fiind de fosta Securitate.
Dinescu este în primul rând un spirit liber. Artist, poet, libertin în gestică şi limbaj, s-a făcut plăcut prin faptul că nimic nu l-a putut încorseta. A fost un anti-iliescist, dar asta nu l-a împiedicat pe Ion Iliescu să-l trateze cu un fel de condescendenţă, ca pe un fel de copil teribil şi rebel al Revoluţiei, poate chiar al României. Nu singurul, dar unul cu farmec.
Iată că mult-prea-încrâncenatul Traian Băsescu nu mai reuşeşte să realizeze necesara detaşare şi îl pune la punct pe poet. Adică, ştii, domnule Dinescu, aici e o chestie serioasă, eu candidez pentru al doilea mandat, nu mă inoportuna/plictisi cu mofturile dumitale de lider de opinie atipic. Spiritul ludic al lui Băsescu, atât cât l-o fi având, i-a jucat o festă urâtă. Dinescu nu se tratează ca cineva pe care-l chemi în preajma ta când ai chef de o discuţie spumoasă, apoi îl concediezi cu gesturi grandomane. Într-un fel, Dinescu e vocea poporului, mă rog, a unei părţi din el, că eu nu sunt ca Emil Boc, să cred că toţi românii sunt o apă şi-un pământ. Dinescu e vocea acelei părţi din popor pentru care 1989 a însemnat o eliberare, o eliberare obţinută inclusiv prin cuvânt, nu prin afişări cu personaje gen Bercea Mondialu. O eliberare unde au fost necesare la greu cuvintele celor de la Europa Liberă, din Scrisoarea celor 6, din poeziile Anei Blandiana sau din interviurile lui Mircea Dinescu, pe care mulţi nu aveau nici măcar curaj să le citească, darmite să mai şi scrie aşa ceva.
Dar… ce e val, ca valul trece! Domnule Mircea Dinescu, nu-l băga în seamă, fă-te că lucrezi…