Lupte aprige între daci și romani, la Geoagiu-Băi

Magdalena Șerban

Preț de două zile, mai precis ieri și sâmbătă, staţiunea Geoagiu-Băi a retrăit perioada glorioasă a antichităţii, când Germisara era locul unde se refugia, în mare răsfăţ, lumea bună din Dacia şi nu numai. Astfel, în parcul de lângă „Termele Romane” s-a desfășurat cea de-a V-a ediție a festivalului antic AQUA SACRA GERMISARA, în scopul de a-i cunoaște mai bine pe străbunii noștri.

Istoria confirmă
Manifestarea, organizată de admi­nis­tra­ția publică a orașului Geoagiu alături de Aso­ciația Terra Dacica Aeterna și în co­la­bo­rare cu Liceul Tehnologic Agricol Alex­an­dru Borza din localitate și Parohia Orto­doxă Ro­mână Geoagiu-Băi s-a bucurat de succes, pe lângă hunedoreni și vizitatori proveniți din diverse zone ale țării, luând parte o serie de autorități locale şi jude­ţe­ne, în timp ce oficiile de gazdă i-au revenit primarului de aici, Vasile Cărăguț (foto). Programul acțiunii a reunit un ritual pentru nimfa apelor, un con­curs pentru copii, de­numit „Mica olimpiadă”, lupte de gladiatori (Școala de gladiatori LUDUS URSUS), ac­tivități de tabără, ateliere de gastronomie dacică și romană, de mo­netarie și țesătorie, confruntări între romani și daci, con­fec­ționare de arme și echi­pa­mente de luptă, concursuri (tir cu arcul, aruncarea suliței, șta­feta pâinii etc), tabere și ateliere meș­te­șugărești antice, demonstrații interactive cu publicul, o spectaculoasă și mult apre­ciată paradă a costumelor antice și alte momente captivante pentru cei prezenți, obiectivul comun fiind redarea unei com­plexe lecții de istorie și neam. “Ne bucură faptul că avem un mare atuu, comparativ cu alții, aparținând acestori locuri sfinte pen­tru poporul român și pentru istoria neamului românesc. De la apele termale și până la obiceiurile lăsate de înaintași, să nu uităm că stațiunea Geoagiu-Băi are ră­dăcini adânc înfipte în timp. Prima atestare a localității o deținem de pe vremea dacilor, din mileniul I î.Hr., conform studiilor arheo­logice efectuate. Istoricii spun că numele castrului roman, Germisara, ar fi tot de ori­gine dacă, acesta fiind construit după cuce­rire, pe locul unei vechi cetăți. Prin urmare, cum să nu cinstim patrimoniul de neegalat, pe care l-am moștenit? Cum să nu-l trans­mitem copiilor noștri, societății și co­mu­nității, în general? Dacă nu datoria morală, mă­car istoria ne obligă. Făcând o incur­si­u­ne în filele trecute ale existenței, Germisara este menționată și în Tabula Pentingeriana, fiind localizată pe drumul dintre Ulpia Traiana și capitala Sarmizegetusa. Când legiunile romane pornite în cucerirea Daciei au dat peste izvoarele cu apă termală, au amenajat o rețea de canale pentru dirijarea apei de la sursă spre câteva bazine săpate în apropiere și căptușite cu scândură, dând naștere unui complex de therme, numit Thermae Dodonae, unde soldații își tratau rănile ori se refăceau după nesfârșitele marșuri pe teritoriile cucerite. De atunci, doar oamenii s-au schimbat, locurile ră­mânând la fel de însemnate“, a precizat edilul Vasile Cărăguț. El a mulțumit tuturor celor care au pus umărul la organizarea și materializarea evenimentului, însă în egală măsură și acelora care au ales să-și petreacă două zile de poveste în stațiune, prin prezența lor dovedind recunoaștere, im­plicare și respect față de tezaurul stră­bun.