Liniştea sărbătorilor

Volodia Macovei

Astăzi e Vinerea Patimilor, moment în care bunul creştin ridică în jurul său, dar şi în interior, o mare linişte şi un mare efort de regăsire. Vechile tradiţii şi obiceiuri ortodoxe româneşti dau măsura nevoii de a trece peste această zi cu mare grijă, cu atenţie concentrată pe simbolistica stingerii de dinaintea luminării, pe regăsirea morţii ca fapt de viaţă, nu ca frică, ci ca speranţă, prin promisiunea fericită a Învierii.
Astăzi, creştinul se opreşte din tumultul faptelor diurne, încetează, dacă poate, orice activitate, orice preocupare în afara rugăciunii ca suport pentru aducere aminte a fundamentelor vieţii sale, cele de dincolo de materia efemeră. Şi postul firesc din această zi e cel negru, pentru cei ce-l pot ţine, lăsând şi în trup să se ridice un gol ce va da loc luminii. Femeile nu mai robotesc prin gospodărie, ci se pregătesc să meargă seara la biserică, unde lumânări, altele decât cele de înviere, vor deschide porţile pentru cei plecaţi dintre noi, legăturile redevenind deasupra timpului.
O astfel de zi înseamnă recucerirea liniştii, prin încercarea de a înţelege sacrificiul lui Iisus Hristos, un sacrificiu ce nu este pe puterea oamenilor, pentru că el are suportul în Dumnezeu. Am putea spune că astăzi, în Vinerea Patimilor, omul îşi poate regăsi puterea de a fi mai bun, mai înţelept, mai înţelegător cu cei din jur şi cu propria-i viaţă. De astăzi începând, aşteptarea luminii Învierii ne poate transforma în copii aşteptând daruri mult visate, toţi având loc la această răsplată a bucuriei.
Spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Că milostiv fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca pe cel dintâi; odihneşte pe cel din al unsprăzecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul întâi; pe cel de pe urmă îl miluieşte şi pe cel dintâi îl mângâie; aceluia plăteşte şi acestuia dăruieşte; faptele le primeşte, voinţa o cuprinde; El cinsteşte osteneala, laudă buna odihnă”.
Dumnezeu să vă dea tuturor sărbători de Paşti în linişte şi lumină!