De ce creștinii se roagă cu mâinile împreunate?

Majoritatea creștinilor se roagă cu mâinile împreunate. Cea mai pro­ba­bilă ipoteză a originii acestei poziții de rugăciune amintește de o prac­tică romană care simbolizează su­pu­nerea, dar nu numai.

 

Urcă la Cer

Pentru a se ruga, credincioșii ar tre­bui să-și unească mâinile, să-și în­tindă brațele cu palmele îndrep­tate spre cer sau să le încrucișeze pe piept cum fac unii călugări? Este cu adevărat impor­tant să răspunzi la această întrebare? Da, pentru că ne permite să ne inte­resăm de un as­pect fundamental al rugăciunii și să descoperim cum acest gest își are rădăcinile în marea tradiție creștină. Astăzi, majoritatea credin­cio­șilor au învățat să se roage cu mâi­nile îm­pre­unate. Li s-a spus adesea, că este adevărat sau nu, că permite ru­găciunilor să urce la Cer.
„Rugați-vă cu mâinile unite spre cer pentru ca rugăciunile voastre să se îndrepte spre Împărăția lui Dumnezeu. Și dacă mâinile sunt ne­împreunate, rugăciunile vor lovi zi­durile. „Desigur, nu este greșit. Dar aces­te explicații ușor naive sunt bune pentru copii. Ade­văratul motiv pentru care credin­cioșii își unesc mâinile pentru a se ruga este mult mai complex… și sim­bolic. Într-ade­văr, tradiția creștină își are rădăcinile în obiceiuri foarte vechi. Găsim în Talmud, prin urmare, în tra­diția evre­iască, dovezi că unii se rugau cu mâi­nile împreunate din perioada post­­exilică, adică după exilul popo­rului evreu din Babilon. Această prac­tică a continuat până la apariția pri­milor creștini. Conform textelor sacre, înțeleptul evreu babilonian, Rabba (Abba ben Joseph) care a trăit între 280 și 352, se ruga cu mâinile îm­preu­nate. Potrivit unor istorici, primii creș­tini au adoptat această practică din moștenirea lor evreiască.
O altă ipoteză susține că mâinile îm­preunate au la bază o practică ro­mană care simbolizează supunerea. Istoricii religiei atribuie această prac­tică ac­tului de a lega mâinile pri­zonierilor cu vițe de vie sau frânghii. A ține mâinile strânse în acest fel ar fi devenit un semn de supunere. În Roma antică, un soldat capturat putea scăpa de moar­tea imediată prin alăturarea mâinilor. Mesajul era același ca și când astăzi ar fi fluturat un steag alb. Secole mai târziu, va­salii aduceau un omagiu stă­pânilor lor cu mâinile împreunate ca semn de loialitate. De-a lungul tim­pu­lui, a­cest gest a devenit atât un semn de recunoaștere a autorității, cât și de supunere față de aceasta.

 

Nu e o obligație, ci o practică simbolică

Unirea mâinilor pentru a arăta lo­ialitate este, de asemenea, o prac­ti­că obișnuită în liturghia hirotonirii în ritul latin. Episcopul își pune mâinile peste cele ale preotului pe care îl hiro­to­nește și îl întreabă: „Promiți respect și ascultare față de mine și față de ur­mașii mei?” Unirea mâi­nilor poate im­plica și încrucișarea de­getelor, ceea ce simbolizează cru­cea. Prin urmare, această prac­tică simboli­zează atât loialitatea față de Dumnezeu, cât și înăl­țarea rugă­ciunilor către cer și amintește de crucea lui Cristos. Deși creștinii nu sunt în nici un fel obligați să se roage cu mâinile împreunate, aceasta rămâne o opțiune semni­fi­ca­tivă, cu un simbolism vechi și profund.