Liberalii şi calul troian

Bătălia surdă declanşată imediat după ruperea USL de liberalii hunedoreni este atât de mocirloasă, încât strică orice brumă de imagine pozitivă obţinută în perioada de coabitare în alianţă. Ceea ce este urât şi de taxat este felul deloc cinstit în care a pornit acest răzbel judeţean: prin declaraţii unilaterale ale liberalilor, acoperite cu false bune intenţii, respectiv posibile negocieri privind continuarea colaborării pe plan local în aceeaşi formaţie. Păi, atunci când vrei să negociezi, vrei să păstrezi un parteneriat de putere, în nici un caz nu începi prin a-ţi da de pământ partenerul de dialog, şobolăneşte, pe la spate.
O atitudine foarte ciudată din partea lui Mircea Moloţ, în multe alte situaţii suficient de abil, încât să-i tragă de partea lui pe cei de care avea nevoie. Tot mai mulţi comentatori, fie în scris, fie în discuţii de cafenea sau pe la colţuri, spun că şeful Consiliului Judeţean Hunedoara ar fi, în această perioadă, sub o presiune imensă, legată şi de procesul cu ANI, dar şi de vizibila ridicare a unor apropiaţi în campanii ce sunt suficient de transparente pentru a ne arăta o luptă pentru scaunul ce ar putea fi lăsat liber de liderul liberal.
Oricum ar fi, stresat sau nu, liderul PNL a atacat două fronturi imprecise: posibilele demiteri de liberali de prin instituţiile deconcentrate – front neconfirmat nici declarativ, nici faptic de social-democraţi – şi „marea nenorocire de la Complexul Energetic Hunedoara” – aşijderea, fără nici un argument valabil, verificabil. Rezultatul acestor atacuri dezlânate nu poate fi decât decredibilizarea, nu numai pentru liderul liberal, dar şi pentru organizaţia pe care o conduce. Şi totul, fără nici un rost: nu se rezolvă nimic şi nici nu există un impact electoral cuantificabil.
Dacă intenţia din spatele acestei atitudini belicoase a fost aceea de a menţine, prin forţa şantajului public, un cal troian în zona locală a noii puteri de la Bucureşti, părerea mea personală este că a fost un calcul complet greşit. Dacă nu a fost această intenţie, înseamnă că nu a fost nici una, ci doar o scăpare, la nervi.