Lelese: De la fulgi de nea, la tradiții pascale

Magdalena Șerban

Primarul din Lelese, Ciprian Achim (foto), e necăjit din două motive. Primul ține de faptul că a nins în plină lună aprilie, întrerupând lucrările la un drum forestier, iar a doua cauză e legată de postul Paștelui pe care a constatat că mulți nu îl mai respectă. Nu e vorba de comunitatea locală, aici religia și tradițiile fiind sfinte, ci de o parte din restul lumii.

Și-a spus of-urile
„A nins zilele astea, nu s-a depus zăpada pe drumuri cât să ne facă probleme, dar s-a așternut pe pomi, pe iarbă, etc. Necazul e că lucrăm la un drum forestier de la Runcu, în baza unui proiect european câștigat (1,5 milioane de euro) și suntem la faza de rigole apoi de turnare a asfaltului. Trebuie lucrat inclusiv manual și ne încurcă rău vremea asta. Nici nu poți face de mântuială, lucrul nefiind trainic din pricina umidității ”, a arătat pri­ma­rul din Lelese, Ciprian Achim. Pe edil îl mai deranjează și altceva, ce ține mai mult de credință și valori creștine, și anume faptul că se fac nunți, botezuri și petreceri în postul Paștelui, lumea nemai­având nici un Dumnezeu. „La noi, se respectă săr­bă­torile pascale cu sfin­țe­nie. De la postit și până la obiceiuri. Dar văd cum unii se lăfăie în chefuri și chiar nunți și mă în­gro­zesc. În ultimele două săptămâni înainte de Paști, pe vremuri nimeni nici nu avea curajul să se adune nici măcar pe la căminele culturale. Mare păcat în post. Acum, Dumnezeu cu mila! Acuză că nu găsesc sală liberă de eveni­men­te și fac ospățul atunci când e loc. Sunt necăjit tare de decăderea noastră, ca popor. Nu mai respectă nimeni, nimic. Asta e în toată lumea. Trei lucruri stau la baza societății mondiale actuale: banul, distracția și sexul. Iar sloganul ce domină e să fii șmecher. Nimeni nu își mai pune problema că trebuie să fii om, ci acum trebuie să fii șmecher. Perpetuăm ce?”, a punctat edilul local. Acesta a amintit că potrivit datinii, dacă la Crăciun se adună familia, de Paști, a doua și a treia zi se adună tot satul și povestește. „Pe vremuri, erau jocuri între tineri, copii până în 12-13 ani. Alergau, se luptau, jucau tot soiul de jocuri bătrânești. Mergeai cu haine bune, pregătite pentru Paști, dar cum ne tăvăleam prin iarbă, toate le în­verzeam. Cam asta însemna să fii șmecher, nu prostia din ziua de azi. Când eram copii, jucam fotbal cu preotul din sat. Nu era doar pentru mișcare, ci mai ales pentru socializare și interacțiune. Povestea cu noi, ne dădea sfaturi. (…) La noi sunt păscurărițe care au refăcut cuptoarele vechi și coc în cuptor pasca și pita. Exact ca altădată. Altul e mirosul de lemn și altfel e gustul față de cel comercial”, a explicat pri­marul, bucuros că oamenii locului au un rost din moși-strămoși.