LEGEA ŞI ETICA PARLAMENTARĂ

Dacă oamenii nu ar fi avut nevoie de legi că să conviețuiască pașnic în co­munitate, Decalogul nu ar fi existat. Decalogul este izvorul și rădăcina sistemelor juridice de azi. Să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie min­cinoasă se regăsesc și azi, într-o for­mă sau alta, în legile actuale. Iar mie­zul moral și spiritual al celor Zece Po­runci constituie și azi chintesența or­dinii legale în care trăim ca societate.
Pare mai puțin evident, dar legea ca și text juridic de administrare socială este validată doar dacă este percepută de către oameni ca o expresie etică a unei reguli de conviețuire. Iar această regulă trebuie respectată de către toți cetățenii, inclusiv de către cei care o fac. Este posibil ca o lege etică și validată social să fie redactată de legiuitori lipsiți de principii etice? Este posibil, dar foarte puțin probabil. Dacă vrem ca noi și copiii noștri să trăim într-o societate etică, atunci este obliga­toriu necesar ca și parlamentarii să își îndeplinească atribuțiile într-o manieră etică. Doar în această manieră, vom recă­păta încrederea cetățenilor în funcționarii și instituțiile publice.
Există o relație de condiționare re­ciprocă între coerența și stabilitatea corpului legic al unei națiuni și profilul general uman al celor care îl cons­truiesc și îl aplică zi de zi. Și aceasta reflectare mutuală atinge de cele mai multe ori niveluri de subtilitate greu de sesizat. Pentru ca o lege să fie clară, stabilă, lipsită de prevederi contradic­torii, este implicit nevoie de onestitate, corectitudine, integritate, compasiune, respect, responsabilitate, loialitate, transparență instituțională din partea celor care dezbat și redactează textul juridic.
Și din această perspectivă codurile de conduită profesională sunt și rămân elemente cheie ale relației dintre auto­rități și cetățeni.
Dacă dorim ca să fim respectați de către cetățeni, atunci, așa cum pre­vede și Codul nostru de conduită, tre­buie acționăm “cu onoare și disciplină, ținând cont de principiile separației și echilibrului puterilor în stat, trans­parenței, probității morale, responsa­bilității și respectării reputației Parla­mentului”.
Nu putem pretinde respect din partea celor care ne-au votat dacă nu demonstrăm că respectăm noi înșine “prin atitudine, limbaj, conduită și ți­nută solemnitatea ședințelor parla­men­tare”, cum este și aceasta.
Creșterea de popularitate politică bazată pe folosirea de expresii sau cu­vinte jignitoare, indecente sau calom­nioase, așa cum s-a întâmplat recent, rămâne doar o iluzie naivă, care ne aduce deservicii tuturor.
Pluralitatea credințelor, opiniilor și ideilor politice este o condiție fără de care democrația nu ar exista. Și aceas­tă pluralitate de convingeri politice trebuie protejată și păstrată.
Dar această pluralitate de credințe nu trebuie confundată cu o pluralitate de standarde etice, cu standarde etice confuze sau, uneori, cu absența stan­dar­delor etice. Este important ca legiuitorii să aibă o înțelegere clară și un acord unanim asupra a ceea ce este o conduită adecvată.
Doar pe acest fundament putem contribui la o cultură politica sănătoasă și putem ast­fel construi o societate mai bună în România.

VIOREL SĂLAN,
Deputat PSD Hunedoara