ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Vieţi grele, vieţi uşoare… (3)

Valentina Mureşan

În partea a treia a introspecţiei noastre, vom vorbi despre cei cu vieţi uşoare… Uneori, în jurul nostru, descoperim oameni care au de toate: case mari şi frumoase, maşini scumpe, bani, merg în vacanţe exotice, îşi permit orice, oricând îşi doresc.
Privind dinspre tine (cel cu viaţă zbuciumată), înspre ei, te apucă ori un soi de revoltă, ori un soi de invidie şi te întrebi aşa, ca prostul: oare ce-au mâncat ăştia când au fost mici?!? Pe undeva este firesc orice fel de sentiment, pentru că, superficial, pare că n-au fost corecte unităţile de măsură la împărţirea norocului. Dar noi am mai vorbit despre norc, cine este şi cum se manifestă… În realitate, lucrurile stau altfel, Dumnezeu nu este nedrept cu nici unul dintre noi! şi eu m-am revoltat de multe ori, întrebându-mă ce poate avea în plus, prostul X de lângă mine, care face orice cu uşurinţă, iar eu mă zbat pentru fiecare lucru, de-mi sar fulgii… Cu timpul am înţeles că e mai bine să mă zbat, decât să mi se cuvină orice, doar că este o chestiune de nuanţă, pe care o descifrăm astăzi.
Să-l luăm ca exemplu pe „Grigore“, un oarecare cu viaţă ca-n basme. Grigore al nostru n-are nici prea multă şcoală, dar nici prost definitiv nu e, n-are nici pregătire în afaceri, dar îi cam iese tot ce face, nici călare, nici pe jos, cum ar veni. Există şi variante de Grigore cu şcoală, cu implicare în familie, dar acest Grigore lucrează de obicei la stat. Este ori un funcţionar sadea, ori e pus fără să înţeleagă nici măcar el ce-l recomandă, în tot felul de funcţii etc. Indiferent cum ar fi acest Grigore, o duce bine, are de toate. Cine este, de fapt, acest Grigore? Avem câteva variante:
Este un spirit de cer mic, cu puţine vieţi pe pământ, un fel de bebeluş al universului, care vine să experimenteze, să cunoască şi să încerce orice. Lui îi este îngăduit tot, este ajutat, ocrotit, oblojit, ca orice bebeluş. Dacă veţi analiza cu atenţie, aceşti bebeluşi ai universului pot face câte greşeli vor, pentru că nu vor fi traşi niciodată la răspundere de nimeni, nu vor fi pedepsiţi sau sancţionaţi, ci dimpotrivă, ajutaţi. Cumva li se iartă orice, de cele mai multe ori, Bebeluşul-Grigore este şi extrem de generos. Partea frumoasă este că o duc aşa până la capătul vieţii. Partea mai puţin frumoasă este că, deşi nu decontează nimic pe pământ în această existenţă, contorul merge! Se contorizează totul, în contul spiritului său, iar la un moment dat, i se va înainta nota de plată într-o existenţă ulterioară, care va fi cu totul diferită de aceasta. Aşa că, fără a vă aminti ceva din existenţele voastre anterioare, ţineţi cont că şi voi aţi fost precum acest Grigore, iar zbuciumul de ACUM, este decontul acelui ATUNCI când v-a fost bine şi, taxaţi-l pe Grigore aşa bebeluş cum e, dacă îl întâlniţi şi-l recunoaşteţi, ca să nu fiţi nevoiţi să-i luaţi cu dobândă într-o viaţă viitoare, sau iertaţi-l instant, pentru a nu rămâne legaţi prin neiertare, de un presonaj de care nu aveţi neapărată nevoie. Bebeluşul-Grigore nu este de invidiat, decât dacă nu priveşti în ansamblu, nu este nici de evitat, ci trebuie învăţat să trăiască, de cei care au înţelepciunea de a face diferenţa!
Grigore-Repetentul… aici povestea este foarte interesantă! Spuneam că fiecare om are misiunea lui şi lecţia lui de viaţă. Există un fel de Grigore care, spre exemplu, trebuie să înveţe lecţia generozităţii. Fireşte că nu poate fi generos dacă e sărac lipit pământului. În acest context, universul îi oferă tot, răstoarnă peste el carul abundenţei, fără ca el să ştie cu exactitate ce a făcut să merite tot ce primeşte. Unii chiar se umflă în „pene“ şi cred că sunt buricul pământului. În realitate, li se dă totul, iar Dumnezeu aşteaptă până în ultima secundă de viaţă a lui Grigore, ca el să facă ce trebuie, însă foarte puţini promovează! Cei mai mulţi rămân repetenţi vieţi la rând şi nu înseamnă că de fiecare dată le este oferit totul. Iar lecţia pe care ei o primesc se derulează la nivel de spirit, când privesc la ce rămâne în urmă şi cum urmaşii fac praf toată agoniseala lor de o viaţă.
Există şi Grigore-Absolutul, cel care obţine de-a lungul tinereţii şi chiar la maturitate, tot ce-i trebuie, uşor şi fără bătaie de cap, uneori de la sine, alteori călcând peste sufletele celor de lângă el. Oricum ar fi, el reuşeşte ce-şi propune. Doar că, pentru acest Grigore, nota de plată vine fără îndoială, în această viaţă, la finalul ei, atunci când îl doboară neputinţele, când nu mai e pe cai mari, când nu-l mai bagă nimeni în seamă. Şi asta, pentru că lecţia lui spirituală trebuia trecută atunci când Dumnezeu îi dădea cu 10 mâini, iar el nu a înţeles nimic!
Mărturisesc că nu mi-ar plăcea să fiu nici unul din Grigore şi-I dau mulţumire Lui Dumnezeu pentru viaţa mea, aşa cum e ea, ceea ce vă îndemn şi pe voi! Nu-i invidiaţi, chiar dacă ar merita. Invidia îmbătrâneşte omul şi-l face hain! Mulţumiţi-vă cu greutăţile voastre, înţelegând că sunteţi un spirit vechi, unul trecut prin multe, care trebuie doar să-şi amintească cum să facă, să-i fie bine. În esenţă, noi avem vieţi zbuciumate pentru că am depăşit multe lecţii, iar acum nu ne ascultăm subconştientul care ştie soluţia la orice, ci băgăm la înaintare mintea activă, care dacă-i minte… ne tot minte! Noi luăm hotărâri de viaţă în funcţie de avantajele materiale ce decurg din ele, când în realitate ar trebui să hotărâm orice, în funcţie de armonia ce decurge din decizie. Uneori, hotărârile noastre fac victime colaterale, sau călcăm pe cineva în picioare ca să ne fie bine, sau mutilăm destine, sau prejudiciem pe cineva. Uităm că viaţa noastră este suma deciziilor noastre, iar evoluţia noastră spirituală trebuie să se bazeze pe următoarea sintagmă civico-creştină: trăieşte în aşa fel, încât să nu deranjezi pe nimeni!

Până săptămâna viitoare… ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!