ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Ce sunt vrăjile?

Valentina Mureşan

Iată un subiect senzaţional… Hotărât lucru! Nimic nu i-a atras şi i-a înspăimântat pe oameni, de-a lungul timpului, precum practicile oculte, în care vrăjitoria ocupă un loc de frunte.
De fapt, blamată, temută şi periculoasă, arta magiei este prima formă de ştiinţă prin care omenirea a încercat să-şi explice misterele care o înconjoară, rămânând până în zilele noastre, un prag pe care orice curios îl calcă pe proprie responsabilitate. Structural, noi suntem un popor magic, de aceea trebuie făcută o mare diferenţă între farmece/vrăji şi magie. Astăzi vom vorbi despre ceea ce a măcinat acest popor, secole întregi: farmecele/vrăjitoria. Ele sunt apanajul omului vechi, al vieţii sale, al structurii sale spirituale. Îndepărtarea omului de la calea Lui Dumnezeu vine la pachet cu înlocuirea credinţei sale. Omul a înlocuit adevărul cu iluzia, iar de aici vin toate nenorocirile. Dacă ne adâncim puţin în subiect, vom descoperi că suntem, poate, singurul popor care îl foloseşte pe Dumnezeu, pe Hristos, pe sfinţi etc. în înjurături şi blesteme, de parcă nici n-am fi responsabili de ceea ce rostim. Tot românii au inventat-o şi pe „mama dracului“, pe tac-su (scapi de dracu şi dai de tată-so), cumva înmulţind răul în mod inconştient, de tot râsul, dacă nu ar fi de plâns. Lumea duhurilor căzute are o mare legătură cu materia şi exercită asupra ei o putere deosebită, de aici şi rezultatele imediate, peste voia divină, ale celor care apelează la aşa ceva. Însă este doar o iluzie! Realitatea a confirmat de fiecare dată că totul se întoarce împotrivă, atunci când nu se face voia Lui Dumnezeu. Omul vechi, despre care am tot vorbit în aceste articole, apela la astfel de practici ca să-şi satisfacă egoul, dorinţele, orgoliul etc. Până acum vreo 15-20 de ani, cumva funcţionau aceste practici. Din momentul în care universul a adoptat o definiţie pur spirituală, lucrurile se manifestă altfel: efectul vrăjilor este rapid, există doar acolo unde Dumnezeu îngăduie spre îndreptarea destinatarului şi se ridică la fel de rapid, întorcându-se cu nota de plată la expeditor. Cine mai foloseşte astfel de practici în timpul acesta trebuie să fie foarte conştient că poate deconta cu propria viaţă. Important este să înţelegeţi că totul e cu rost în această viaţă, iar dacă sunteţi dintre cei vrăjiţi, să luaţi aminte la viaţa voastră, la ceea ce sunteţi sau la cine sunteţi. Nu alergaţi spre alte babe sau vrăjitori, ci reflectaţi adânc la motivul pentru care vi s-a lipit aşa ceva de viaţă. Soluţia este mereu la-ndemâna voastră, pentru că Dumnezeu îngăduie spre îndreptare, dar nu ascunde luminiţa de la capătul tunelului, ci o pune chiar la un pas de voi.
Femeia a făcut vrăji bărbatului, ca să rămână cu ea, să o ia de nevastă. Dar vraja ţine ori până bărbatul caută motivaţia, ori până când Dumnezeu hotărăşte să-i ia vălul de pe ochi. În oricare variantă, abia atunci va cunoaşte femeia ce înseamnă iadul. S-au făcut vrăji ca unii oameni să moară, iar cei ce le-au făcut, ori şi-au îngropat copiii, ori nepoţi, ori s-a ales praful şi pulberea de ei, când le era mai bine. Să nu mai vorbesc despre soacrele care îşi leagă nurorile, sau ginerii… Aş putea să dau multe exemple, dar prefer să nu dau nimănui idei. Trebuie să înţelegeţi că nu există magie albă sau magie neagră, ci există vrăjitorie! Iar vrăjitoarele lucrează cu duhuri ale întunericului, care se lipesc şi de cei care fac şi de cei pentru care se fac farmecele. Cei vrăjiţi au toate şansele să le alunge, însă sunt slabe şanse ca aceia care fac să se mai poată lepăda de ele. Scăpăm de ele când înţelegem să nu ne raportăm magic la Dumnezeu, ci concret şi fundamental, ca să primim harul şi vindecarea Sa în viaţa noastră. Mă veţi întreba: bine, bine, dar cât de la-ndemâna noastră sunt rezolvările? Atât de la-ndemână, că le puteţi considera banale. Am să vă dau câteva soluţii: citirea psalmilor, cu precădere Psalmul 50, baie în apă cu sare, reiki, post negru, maslu, slujbe de dezlegare, împărtăşania etc. Însă toate acestea sunt cărări care duc la conştientizare şi autoconştientizare, ca să poţi ajunge pe drumul Lui Dumnezeu. Le sugerez celor care se vor grăbi să spună că amestec sacrul cu profanul, sau mierea cu otrava, să stea liniştiţi. Ca să pot vorbi despre acest subiect, am bătut toate cărările, am experimentat, m-am dezlegat, cunosc rosturile şi soluţiile, ştiu puterea fiecărui cuvânt, a fiecărui simbol, a terapeuţilor şi a preoţilor. Există şi factori de protecţie, care diferă de la om la om şi de la situaţie la situaţie, dar cel mai puternic factor este vibraţia înaltă, energia benefică ridicată şi starea pozitivă a omului, care a înţeles că viaţa este un dar excepţional, iertarea este obligatorie, iar iubirea este definitorie!

Până săptămâna viitoare… ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!