Insistenţă ciudată…

Mi se pare cel puţin ciudată insistenţa puterii de a trece Legea Educaţiei prin asumarea răspunderii guvernului. Ciudată spre dubioasă. Unul dintre argumentele aduse, anume acela că legea trebuie scoasă urgent, pentru a putea fi aplicată din septembrie anul viitor, devine hilar, dacă ne gândim că partidele de la guvernare, mă refer la PDL, UDMR, minorităţi şi pseudo-partidul UNPR pierd timp preţios susţinând o asumare a răspunderii la limita moralei şi chiar constituţionalităţii, timp care ar putea fi câştigat introducând legea în procedură normală, de adoptare în Parlament – dacă tot există o majoritate, cum spunea Marko Bela.
Graba asta cu asumarea indică fără echivoc o dorinţă de a extrage legea din dezbatere. Aplauzele fostului ministru Hărdău arată acelaşi lucru. Până şi ezitările PDL sunt simptomatice. Diplomatul domn Cristian Diaconescu, asimilat pe când era în PSD cu o elegantă mimosa pudica, s-a radicalizat şi a devenit extrem de vocal, inclusiv cu Legea Educaţiei. Jocul politic devine maladiv, prin întreruperea cvasi-totală a dialogului putere-opoziţie, pe de o parte, şi menţinerea Robertei Anastase în fruntea Camerei Deputaţilor, ca sursă şi cauză a unui conflict major. Este poate util să ne amintim blocajul guvernamental produs în 1998 de Traian Băsescu, care s-a împotrivit coaliţiei de guvernare, compusă atunci din CDR, PD şi UDMR. S-a împotrivit atât de straşnic, încât până la urmă, Emil Constantinescu l-a sacrificat pe Victor Ciorbea, premierul în exerciţiu. Abia schimbarea premierului a dus la deblocarea coaliţiei.
Acum însă, deşi fraudarea votului la Legea pensiilor este o evidenţă pe care sunt sigur că în sinea lor o acceptă şi Traian Băsescu, şi Emil Boc, şi Marko Bela, şi Varujan Pambuccian, ba chiar şi noul Marcel Hoară în persoana lui Alin Popoviciu, schimbarea preşedintei de Cameră este amânată sine die, cu motivaţii bune, în cel mai bun caz pentru un retardat mintal.
Legea Educaţiei, despre care Elena Udrea spunea că este practic rezultatul pactului naţional pentru educaţie, iniţiat de Traian Băsescu, nu este considerată demnă de dezbătut conform interesului naţional, adică în Parlament. Toată lumea cât de cât interesată de mersul treburilor în ţara asta realizează că ceva este, că dacă n-ar fi, ar fi dezbătută normal, la fel ca Legea vrăjitoriei sau cum s-o numi. Pentru toţi este la fel de clar că dacă va fi adoptată prin asumarea răspunderii, scandalul creat va fi imens, iar prima lege schimbată după instalarea unui alt guvern va fi Legea Educaţiei. Personal, cred că politicianismul cinic al puterii este împins prea departe.