Gura lumii, 9.05.2018

O vorbă înţeleaptă spune că pe cocoşat doar mormântul îl mai îndreaptă. La fel se întâmplă şi în tagma celor care au depus jurământul lui Hipocrat. Spun cârcotaşii că degeaba le-a burduşit statul buzunarele cu bani, că lor tot le fug ochii după „mila” pacienţilor. Nu se pot abţine de la a piguli din buzunarele suferinzilor care îşi dau ultimele economii pentru a le cumpăra bunăvoinţa. Dureroasă, dar asta e realitatea. Nu ai ce să le faci. Le-au intrat în ADN aceste obiceiuri şi nici dacă pui vocala la finalul celor două consoane şi le-o trimiţi pe cap nu le mai pasă. Drept dovadă stau statisticile arătate de temuta instituţie şi care scot la iveală apucăturile nesănătoase ale celor despre care am făcut vorbire.

Spun gurile rele că un politician de prin judeţ are talent actoricesc. Poate să joace foarte bine toate personajele pe care şi le închipuie că ar trebui să apară în diferitele situaţii la care participă. Omul nostru ştie foarte bine să o facă pe săracul sau umilul, atunci când interesul i-o cere şi la fel de bine ştie să se prezinte în rolul de baronaş local, îmbuibat şi doldora de firfirici. Şi, aşa cum îi stă bine unui actor, are şi recuzita sau costumele necesare pentru personajele pe care le interpretează. Are sacouri roase în coate şi din cele scumpe şi de firme renumite, cravate ponosite şi demodate sau papioane în vogă, serviete găurite, la fel şi genţi de la brand-uri renumite – totul pentru a reuşi în viaţă şi a accede în politică.