Gura lumii, 6.07.2012

Susţin gurile rele că oricât s-ar fi înăsprit legile, munca la negru încă rezistă. Şi nu doar pe şantiere sau în comerţ, cum ne-am fi gândit, ci chiar şi în instituţii serioase, ale statului. Cel puţin, aşa susţin cârcotaşii dintr-o comună de prin Ţara Zarandului, care vorbesc că în principala instituţie din comună se foloseşte munca la negru. Adică, spun ei, în primăria cu pricina, lucrează oameni care nu ar avea încheiate contracte de muncă, fiind plătiţi pe şestache, nu se ştie cum, dar bineînţeles că din fondurile instituţiei. Cică păsărica gureşă care a scăpat informaţia este chiar unul dintre cei plătiţi la negru, omul slobozindu-şi gura, după ce a băut mai multe pahare de răchie, el afirmând că nu este singurul în această situaţie. Că o fi aşa, că n-o fi, rămâne s-o constate cei de la inspecţia muncii.

Dau pe goarnă zvonerii şi nu numai ei că în magazinele unei firme autohtone, al cărei profil este producţia de preparate şi semipreparate din carne, destul de renumită în ţară, dacă intri să cumperi ceva, trebuie să fii atent la ce vrei să iei. Dacă nu deschizi ochii bine, rişti să dai banii degeaba sau, în caz mai grav, să te îmbolnăveşti după ce consumi produsele cumpărate. Cică în vitrinele frigorifice există frecvent produse cu termenul de garanţie expirat, unele atât de expirate, încât şi-au schimbat şi culoarea în verde. De fapt, zic unii dintre cei care au trecut pragul magazinelor respective, poţi să-ţi dai seama că lucrurile nu sunt în regulă, după cum miroase înăuntru. Un miros greu, de carne stricată, care te face să ieşi cât mai repede afară. Mirarea-i cum rezistă atâtea ceasuri înăuntru bietele vânzătoare. Poate de aceea sunt acestea atât de nervoase şi lipsite de politeţea cerută unui lucrător din comerţ.