Gura lumii 5.07.2011

Vorbeşte lumea că la o instituţie importantă din judeţul nostru, toate licitaţiile se organizează cu dedicaţie. În special, cele unde este vorba de lucrări de construcţii. Ca lucrurile să iasă bine în final, verificările privind calitatea lucrărilor şi banii cheltuiţi se fac tot de către firme prietene, care au fost ajutate să ajungă să facă acest serviciu. Şi, uite aşa, miliardele se scurg în buzunarele câtorva şmecheri, dar în principal, în cele ale şefului instituţiei cu pricina, despre care cârcotaşii vorbesc că adună într-o lună, cât alţii într-o viaţă. Toată şmecheria ţine de modul în care sunt umflate preţurile la lucrările câştigate, în acest fel, constructorul ales câştigând cel puţin dublu decât a cheltuit el cu execuţia lucrării cap-coadă. Iar instituţia de care vorbim plăteşte, că doar n-o face din buzunarul şefilor acesteia, ci din bani publici. Se înţelege că în final câştigul se împarte, conform învoielii prealabile, între patronul firmei de casă şi şeful care i-a facilitat execuţia lucrării. Deşi avem câteva exemple de sume care intră la o asemenea lucrare în buzunarele şefului amintit, nu le dăm pe goarnă, că v-ar apuca ameţeala.

Spun zvonerii că un personaj controversat dintr-o zonă cu mineri s-a înţeles cu un prieten să-i vândă halele şi utilajele casate pe care le deţinea într-o firmă de-a sa, pentru ca acesta din urmă să le taie bucăţi, bucăţi şi să le valorifice drept fier vechi. Zis şi făcut. După ce au bătut palma şi s-au înţeles la banii pe care cumpărătorul halelor i-a şi virat în conturile amicului său, acesta a venit să-şi preia proprietatea şi să înceapă tăierea ei. Numai că, susţin cârcotaşii, ajuns la faţa locului, omul a constatat că acolo nu mai există toată cantitatea de metal pentru care s-au înţeles, ci doar jumătate din cât era iniţial. Întrebându-şi amicul ce s-a întâmplat, acesta i-a spus că au dat hoţii atacul la hale şi au furat fierul. Iniţial, cel păcălit a crezut povestea amicului său. Dar n-a trecut mult timp şi a aflat că, de fapt, vânzătorul halelor şi a utilajelor casate, după ce s-a văzut cu sacii-n căruţă, s-a apucat într-o noapte să taie din greu la fier, pentru ca a doua zi să-l vândă rapid la un centru de colectare din zonă. Nu ştim cum s-a încheiat tranzacţia iniţială dintre cei doi, dar sigur este că prietenia dintre ei s-a terminat.