BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc gurile rele prin târg că un candidat la o primărie se şi vede cocoţat pe fotoliu şi împarte deja posturile din insti­tu­ţie. Zvonerii de serviciu susţin că omul nostru face pro­misiuni deşarte, iar oa­menii din comuna res­pectivă ar trebui să afle că mincinosul de can­didat le promite posturi bine plătite, posturi care în prezent nu există şi, mai mult ca sigur nu vor exista nici în viitor. Dar, disperat să obţină un scor bun la alegerile locale, res­pectivul candidat se duce din poartă în poartă şi le spune oamenilor că sigur ajunge primar şi îi va angaja la primărie. Unii mai pun botul la ase­me­nea minciuni şi spun că îl votează pe omul nostru. Nu ştiu, săracii, că el a promis la jumătate din co­mună că o angajează la primărie.

Susţin cârcotaşii pe la colţuri că un afacerist abonat la banul public a rămas tot şmecher, aşa cum îl ştia, de fapt, toată lumea. Cică omul nostru s-a gândit, acum, când se termină mandatele aleşi­lor locali, să îi ducă cu vor­ba pe cetăţenii unei co­mune din judeţ. Respec­ti­vul de care vorbim s-a trezit minţind cu nonşa­lanţă, spunându-le oame­nilor că nu poate să re­pare un drum, deoarece şefii cei mari nu i-au trimis comanda necesară unor asemenea lucrări. Numai că adevărul este cu totul altul, comanda i-a fost transmisă, doar că aface­ristul de care vorbim se face că nu o vede. Iar din tot acest război nu iese nici el şi nici şefii în pier­de­re, ci doar cetăţenii, ca în­totdeauna.