Gura lumii

O beizadea dintr-un oraş de prin sudul judeţului, vestit mai ales prin prisma afacerilor tatălui său, s-a apucat să toace mărunt– mărunt averea părintelui,  făcută cu greu de acesta prin afaceri profitabile cu statul, mai ales în perioada în care conducea destinele judeţului. Băiatul nostru este ocupat doar scriptic, aşa că are timp berechet să viziteze cazinourile din judeţ şi nu numai, iar cârcotaşii spun că beizadeaua ar fi prins mare drag de aceste locuri, unde lasă sume ameţitoare. Cică despre pasiunea fiului ştie şi tatăl lui, dar nu se bagă, că doar un copil are care să-i ducă numele mai departe şi, din contră, îl alimentează periodic cu bani, să nu rămână prinţul cu conturile goale.

Un şef de pe la o instituţie ce se ocupă cu controalele pe partea financiară se dă mare incoruptibil, dar cunoscătorii ar putea să bage mâna în foc că realitatea e cu totul alta. Cică şeful nostru, care îşi desfăşoară activitatea într-o zonă cu lămpaşe, s-ar fi dedulcit, după ce a prins gustul „cadourilor”. Azi o cafeluţă, mâine un alcool din cele mai fine, iar personajul nostru a căzut în plasa întinsă de unii afacerişti. Iar acum, acesta se dă zmeu când vine vorba despre peştişori şi mimează doar controlul dacă ajunge la rechini, iar şefii lui află că totul este în regulă în firmele acestora, chiar dacă problemele sunt mai mari decât Casa Poporului.