Gura lumii

Un mare sindicalist cu nume de aviator va simţi cum îi fuge pământul de sub picioare peste puţin timp. Tot castelul său din cărţi de joc, construit de când a ajuns în fruntea caschetelor, se va prăbuşi, după ce s-a aflat că în loc să-şi reprezinte oamenii, el n-a făcut altceva, decât să-i înfunde. Ca lucrurile să fie clare, liderul respectiv este în fruntea sindicatului celor care reprezintă ordinea şi liniştea publică locală. Serviciul respectiv are neajunsuri încă de la înfiinţarea sa, iar oamenii angajaţi s-au tot plâns că sunt nevoiţi ba să-şi cumpere materialele pentru lucru din banii lor, ba sunt nedreptăţiţi la salariu, ba nu li se dau sporuri sau avansează în funcţie doar cei cu relaţii. Liderul lor, care ar fi trebuit să bată cu pumnul în masă la negocierile cu patronul, a făcut exact opusul. În permanenţă el a sifonat pe fiecare membru al său la patron, urmărindu-şi propriul interes. Situaţia a durat ani de zile până când şi sindicaliştii au început să se prindă de schemă. Acum, s-a aflat şi i se pregăteşte debarcarea din funcţie. În plus se anunţă şi mare tămbălău, deoarece liderul caschetelor locale are funcţie sindicală şi în structura judeţului şi nu este exclus ca şi pe alţii din alte oraşe să-i fi săpat, în loc să-i ajute, după cum avea obligaţia.

În an de criză, un edil portocaliu a găsit că este foarte potrivit momentul să arunce cu banii contribuabililor pe chermeze şi cântări publice. N-ar fi fost mare bai, dacă s-ar fi ţinut doar o petrecere, una devenită tradiţie şi la care se poate spune că şi în an de criză nu s-ar fi cuvenit să se renunţe. Însă, s-a mai inventat una, care este exact ca picătura care umple paharul. Omul s-a gândit că trebuie şi un festival de toamnă, pentru a-i celebra pe ţăranii din urbea sa, dar şi recoltele lor. Poate recoltele de cărbuni, că de agricultură nici nu se poate pune problema în urbea respectivă. Relieful nu permite aşa ceva, poate doar cu chiu, cu vai, câteva ferme de vaci şi oi. Atunci, de ce s-a pus de încă o paranghelie cu durata unei nunţi ţigăneşti? Răspunsul este evident, dacă te uiţi cu atenţie, spun gurile rele. Omul a fost nevoit să facă spectacolul, pentru că doar aşa putea suge nişte bani din bugetul subţiat al comunităţii. Să nu vă gândiţi cumva că banii au ajuns la el în buzunar. Nici vorbă, aceiaşi bârfitori spun că destinaţia lor a fost puşculiţa partidului.