Gura lumii, 31.03.2014

Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă! Perfect valabil într-o localitate din sudul judeţului, unde primul om al urbei are nişte probleme şi lipseşte, iar un director, renumit pentru numărul de case deţinut şi nu pentru profesionalism, trage sforile după bunul plac. Cârcotaşii spun că omul a dat un ordin care cu siguranţă îl va scoate din sărite pe şeful său. A cerut unei societăţii să efectueze o lucrare într-un cartier al urbei, unde aceiaşi cârcotaşi spun că stau prietenii de şpriţ ai directorului, pretinzând că aşa a cerut şeful suprem. Oamenii au executat tot ce a cerut directorul şi apoi au facturat, însă pentru a se vira şi banii mai trebuie şi semnătura ordonatorului care, bineînţeles, lipseşte. Gurile rele spun că directorul şi-a semnat singur condamnarea, pentru că de multă vreme, superiorul său aştepta un motiv întemeiat pentru a-i tăia din aripi.

Ajunsă pe a doua funcţie ca importanţă a unei urbe, o duduie acuzată că s-a inspirat ca tot omul din munca unor profesionişti la elaborarea unor lucrări ştiinţifice personale vrea mai mult. Şi-ar dori ca ea să fie prima vioară în partid şi nu doar în urbea unde s-a născut, ci în toată regiunea cu lămpaşe. Are însă o mare problemă, şeful ei de partid a cam aflat de planul ei şi nu o mai are deloc la suflet. Cum amândoi nu pot ocupa acelaşi scaun, duduia îl vrea exclus din competiţie, aşa că nu scapă nici măcar o ocazie de a-i strica imaginea. Şeful ei pe linie politică nu stă degeaba şi a cam prins ideea că este făcut de ocară pe la colţuri. Aşa că omul s-a gândit că n-ar fi rău să-i dea o lecţie şi astfel să o pună la punct. Prin urmare, are grijă ca toate acţiunile sale derulate pe linie de partid să fie asociate cu alţi membri decât duduia care-i vrea locul, iar când se va trage linie să poată arăta tuturor de ce n-ar fi potrivită să-i ocupe scaunul.