Gura lumii, 30.01.2014

Cică funcţionarii de la un serviciu public care era cu ceva ani în urmă militarizat, dar acum este complet civil, au rămas cu metehnele celor dinaintea lor, care purtau uniformă şi caschetă albastre. Deşi n-ar trebui să fie aşa, deoarece funcţionarii de care vorbim n-au apucat să poarte uniformă. Oamenii care ajung pe la ghişeul acestora se plâng că sunt trataţi cu sictir, vorbindu-li-se în doi peri, şi sunt de regulă lăsaţi să aştepte minute în şir, până să-i întrebe cineva ce doresc, sau să li se ia documentele, pe care trebuie să-şi pună semnătura şi parafa. Cică, trag de timp, de ţie, om ajuns la ei să-ţi rezolvi o problemă, îţi vine să te duci cât vezi cu ochii, numai să nu mai fii obligat să stai la cheremul funcţionarilor amintiţi. Singura şansă să fii băgat în seamă şi să ţi se rezolve problema corect şi într-un timp rezonabil, este să mergi acolo cu o recomandare – fie şi telefonică – de la un şef al respectivilor funcţionari, sau de la vreo rubedenie sau prietenar de-al acestora. Că în rest, aştepţi până ţi se acreşte.

Vorbesc gurile rele că în oraşul cu cetate,  lucrătorii de la sucursala unei bănci, foarte cunoscută de altfel, nu prea au grijă de bancomatul plasat chiar lângă fereastra agenţiei sale, care funcţionează pe o stradă cu nume de poet.  Atunci când vrea omul să îşi scoată ceva bani din ATM-ul respectiv, constată că aparatul cu pricina ba nu funcţionează, ba nu are bani. Este foarte rar, vorbesc cei păţiţi, locuitori din zonă, când acesta nu este blocat sau când are şi bani în el. Acum, nu ştim cine trebuie să alimenteze ATM-ul respectiv cu bani, deci, cine poartă vina. Lucrătorii din agenţia cu bancomatul sau cei de la sucursala judeţeană? Asta sperăm s-o rezolve cei din conducerea băncii respective.