Gura lumii, 3.11.2016

Un Făt-Frumos din Apometru, primar la o comună cu pod mare, nu mai e în apele lui tocmai din cauza  lichidului inodor, incolor şi insipid,  promis, cu surle şi tam-tamuri la tot… cartierul. Ba, chiar a ajuns să-l treacă toate apele după ce ispititoarea şi, totodată, bănuitoarea Dana a început  să se ţină scai de capul lui, să i se înfăţişeze în toată nuditatea ei şi, aşa, tam-nesam, să-i ceară socoteală (auzi, tupeu !) pentru aventurile… financiare. Zice-se că a pierdut, fără să clipească, aşa ca la poker după o cacealma, un purcoi de… euroi şi că a umblat să-şi cârpească găurile făcute cu nişte lei-tramvai, mulşi de pe la niscaiva  bănci, care, în marea lor milostivenie, abia aşteaptă să scoată la mezat locul unde doarme în timpul serviciului acest Făt-Frumos din Apometru. N-am greşit cu nimic spunând că doarme în timpul serviciului, pentru că şuvoiul de promisiuni cu apa s-a cam dus pe acea gârlă cu nume de sfârşit de săptămână.

Ştiut drept un cal breaz cu ani buni în urmă, dar ajuns un soi de mârţoagă politică, îşi tot caută cu înverşunare un loc prin padocurile unor partide meteorice, în speranţa că va prinde, până nu e prea târziu, un loc de „trai neneacă pe banii… poporului”. Şi, ca atare, răpciuga asta este în stare să mănânce jar pe pâine pentru a se transforma într-un Pegas al hunedorenilor, pe care să-i ducă (în zbor) pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie (după cum clamează el). Însă, în spatele ditirambicelor rostiri stau meschinele-i interese: să fie mai mult decât a fost. Dar, ferit-a sfântul! Că iar ne vedem împresuraţi şi opresaţi de tagma rubedeniilor, cum făcu prăfuitul nostru politician şi pe la început de mileniu, de a trebuit ca bieţii subordonaţi, de pe la instituţiile pe unde au bântuit rudele împricinatului (şi chiar el), să facă sfeştanie după plecarea lor.